BIBLIOTECA CENTRALĂ „HASDEU”: ÎN MEMORIAM- GENERAL TUDOR BOTNARU

La Biblioteca Centrală a Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu” a apărut un nou produs, primul filmuleţ din ciclul „Amintiri despre autori şi cărţi”. Cu siguranţă, că utilizatorul acestui blog şi-a dat seama, că este vorba despre autorii cărţilor, care nu mai sunt în viaţă. Iniţiativa şi realizarea acestui proiect îi aparţine istoricului arhivist şi publicist, Alexandru Moraru, şef serviciu la Biblioteca Centrală „Hasdeu”, fiind susţinut de conducerea bibliotecii şi de prietenii săi- cunoscutul scriitor şi publicist Tudor Ţopa şi publicistul şi editorul Alexandru Ganenco, colonel în retragere.

Primul film la subiectul nominalizat este dedicat memoriei diplomatului şi generalului Tudor Botnaru, autorul volumului Istoria serviciilor secrete, în colaborare cu domnul Alexandru Ganenco şi scos de sub tipar la Chişinău în anul 2004.

În concluzie, în prezentul film şi cele care vor urma, în faţa camerei de luat vederi, se vor împărtăşi cu amintirile, cei care au cunoscut regretaţii autori de carte, indiferent în ce domeniu a scris, cel care astăzi nu mai este…fiindcă acest lucru ne oferă o posibilitate în plus, de a cunoaşte în profunzime personalitatea dispărută.

Aflându-ne la început de cale, mulţumesc mult celor doi prieteni ai  mei, doamnei Maria Pilchin, directorul Bibliotecii Centrale pentru susţinere şi domnişoarei Aglaia Epure, pentru montare şi colaborare la acest proiect.

Reclame
Publicat în DOCUMENTE, FILOSOFIE ŞI PSIHOLOGIE, ISTORIA NOASTRĂ, VIDEO, ŞTIINTA CULTURĂ CIVILIZAŢIE | Lasă un comentariu

CLUBUL”ARHIVUS” – UN PRODUS NOU AL BIBLIOTECII CENTRALE ”HASDEU”

Astăzi, 12 februarie 2019 au avut loc primele ședințe ale Clubului ”Arhivus”, un produs nou al Bibliotecii Centrale (director doamna Maria Pilchin) a BM ”B.P. Hasdeu” în strânsă colaborare cu direcția Liceului Teoretic ”Vasile Alecsandri” (director doamna Daniela Vacarciuc) și direcția Liceului Teoretic ”Iulia Hasdeu”(director doamna Eleonora Goncear). Respectiva colaborare a dat naștere clubului nominalizat, care are drept scop, cunoașterea tinerei generații cu secretele arhivisticii, cu procedura de cercetare a documentelor din arhivele statului, cu procesul unei investigații de durată, cu depistarea documentelor de arhivă necesare pentru studierea unui subiect sau altul…

Inițiativa și realizarea acestui nou proiect îi aparține istoricului arhivist, publicist, șef serviciu la Biblioteca Centrală, Alexandru Moraru, susținut sută la sută de profesorii istorici doamna Daniela Vacarciuc (Liceul Teoretic ”Vasile Alecsandri) și doamna Marcela Dorin (Liceul Teoretic ”Iulia Hasdeu”). Proiectul este de durată și va avea ședințe o dată pe lună, din ambele instituții de învățământ în total s-au înscris 64 de tineri și tinere. Cele două ședințe au avut loc în deplasare, adică mai întâi la LT ”Vasile Alecsandri” apoi la LT ”Iulia Hasdeu”. După prima ședință, Al. Moraru a răspuns la toate întrebările elevilor, curioși să intre cât mai repede în labirintul secretelor de arhive.

 

 

 

Publicat în DOCUMENTE, FILOSOFIE ŞI PSIHOLOGIE, ISTORIA NOASTRĂ | 1 comentariu

CLUBUL ISTORICILOR: EDIȚIA II din FEBRUARIE 2019

Ieri, 7 februarie 2019, la Biblioteca Centrală a BM „B.P.Hasdeu” a avut loc şedinţa Clubului Istoricilor pentru luna februarie. Preşedintele şi moderatorul Clubului Alexandru Valeriu Moraru a prezentat invitaţii speciali: domnul Denis Roşca, autorul celebrului volum cu caracter enciclopedic „Cartea de Aur a Basarabiei şi Republicii Moldova”, colonelul (r), publicist, editor Alexandru Ganenco şi cunoscutul scriitor şi publicist Tudor Ţopa. Au mai fost invitaţi: acad. Viorel Prisăcaru, vicepreşedinte al AŞM şi profesorul universitar dr. hab. Analol Petrencu, dar cu regret, ultimii doi n-au ajuns. Subiectul evenimentului „Personalităţi din Basarabia şi Republica Moldova.În sala mică a bibliotecii, unde s-a desfăşurat evenimentul, au fost prezenţi membrii clubului istoricilor, care s-a mai completat cu un număr impunător de liceieni de la Liceul Teoretic” Iulia Hasdeu” din Chişinău, fiind însoţiţi de distinsa profesoară de istorie, doamna Dorin Marcela. Evenimentul a fost plin de informaţii şi noutăţi importante, şocante şi pline de curiozitate. Invitaţii au răspuns la întrebările membrilor clubului.
Urmăriţi câteva imagini de la respectivul eveniment:

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

CLUBUL ISTORICILOR 2019, PRIMA ȘEDINȚĂ: ȚIGANII ȘI EVREII ÎN RĂZBOIUL II MONDIAL

Azi, 24 ianuarie 2019 la Biblioteca Centrală a BM ”B.P. Hasdeu” a avut loc ”masa rotundă” a Clubului Istoricilor (prima ședință din anul acesta). Subiectul discutat a fost ”Țiganii și evreii în războiul II mondial” Au participat și luat câvânt: profesorul universitar dr. hab. Anatol Petrencu, dr. Vasile Șoimaru, col (r) Alexandru Ganenco, scriitorul Tudor Țopa, jurnalistul Nicolae Becciu, scriitorul Grigore Grigorescu și alții. Moderator, președintele Clubului: Alexandru Valeriu Moraru. La ședința aceasta a participat și un grup de liceieni de la Liceul Teoretic ”Iulia Hasdeu” însoțiți de profesoara Mariana Leu.

În curând va fi pus pe post și filmul evenimentului pe portalul http://www.youtube.com

 

Publicat în DOCUMENTE, FILOSOFIE ŞI PSIHOLOGIE, FOTOGRAFII, ISTORIA NOASTRĂ, ŞTIINTA CULTURĂ CIVILIZAŢIE, ŞTIREA ZILEI | Lasă un comentariu

Moartea politică a ucigaşului naţiei nu este o alternativă, ci act de supravieţuire al naţiei

După vechile tradiţii, înainte de Crăciun, am adresat unuia dintre puţinii patrioţi ail zilelor noastre o urare cu trimitere la sărbătoarea creştinătăţii, la Anul Nou ce-şi grăbea paşii spre startul celor 365 de zile ale lui 2019, la anii tinereţii, la fiinţe frumoase la chip şi nobile la suflet, la ţara românilor. Am primit un răspuns care m-a adus cu picioarele pe pământ: „Acum 30 de ani am avut o fată frumoasă şi mândră… ne-au furat-o!”. Fireşte, era vorba de România! Avea dreptate! Cei ce pretind că ar fi condus România au tratat-o vreme de 29 de ani ca pe o damă de consumație. Nemernicii au agresat-o, au siluit-o, i-au umilit seniorii și i-au alungat urmașii…

„Ciuruiţi” timp de 29 de ani

 

În imensul puzzle al lui decembrie ’89, în care Nicolae Ceauşescu a fost piesă centrală, s-au adunat mii de documente, stenograme, mărturii, articole din presa vremii, rapoarte declasificate, manipulări, dezinformări şi, conform romglezei, la modă, o pădure de „Fake news”. Urmare a „Pactului diavolilor” (a se citi întâlnirea de la Malta din 2-3 decembrie 1989 pe care Gorbaciov, păcălitul de serviciu o denumea atunci „Cotitură istorică”, dar de care s-a dezis când a deschis ochii), pe primul Preşedinte al României, o mână de nemernici l-au acuzat pe baza „Fake news”- urilor „Europei libere”, de genul celor 60.000 de victime, inexistente, de fapt, l-au judecat printr-o mascaradă oribilă, l-au condamnat şi para-condamnat l-au mitraliat ca pe o fiară agresivă, pentru că ştia şi putea spune prea multe adevăruri.

Cu mult timp în urmă, am afirmat că televizorul este un drog mult mai nociv decât heroina, cocaina, L.S.D.-ul şi, în general, produsele amfitaminice[1], că este cea mai eficientă armă de deformare a realităţii, de falsificare a istoriei şi de îndobitocire. Cu această armă,  cetăţenii României au fost „ciuruiţi” timp de 29 de ani, fiindu-le indus în subliminal un miraj, o Fata-morgana a unei Europe care nu mai poate de dragul nostru, care ne-ar vrea binele (chiar cu de-a sila). În realitate, ni s-a dat brânci în „Imperiul celor 12 stele”, doar pentru a fi transformaţi în sclavi moderni şi piaţă de desfacere a Occidentului. Ni s-a impus desfiinţarea armatei proprii, pentru a nu ne mai putea apăra. Am pierdut independenţa economică, iar suveranitatea şi puterea de decizie am dat-o pe gratis împreună cu resursele minerale, umane, cu materia cenuşie a Ţării.

„Ţiganiadă”, Faraonului Carpaţilor cu „marţienii” politichiei

 

Pe fondul mult trâmbiţatei „Mari Uniri” de la sfârşitul anului 2018, lamentabil şi voit ratată de nenumărate ori prin nevolnicia conducătorilor României postdecembriste, a continuat haosul „Ţiganiadei” dintre Faraonul Carpaţilor şi „marţienii” politichiei dâmboviţene. Echilibrul, şi aşa instabil din „Ţara lui Papură Vodă”, a fost afectat profund şi nu din pricina recentei activări a Vulcanului Etna, ci a nemerniciei căţărate şi aşezate pe Tronul Ţării, a luptelor fratricide, a nesocotirii intereselor naţionale, inclusiv a pomenilor primite de paraziţii sociali ai fantasmagoricei „case regale” a Republicii, cu prilejul parastasului Republican al congelatului.

Mult prea numeroasele mutări pe tabla de şah a componenţei guvernamentale i-au oferit Faraonului Carpaţilor prilejul să-şi facă mendrele, să se dea în stambă după cum „vor muşchii lui”. Cu zâmbetu-i tâmp, între două navete Bucureşti-Hermannstadt (sau Nagyszeben) – ori Bucureşti-Bruxelles via Carmencita & Mutti Merkel -, Faraonul nu-şi mai ascunde intenţiile, de altfel, destul de străverzii. Motive invocate? Ba că România nu-i pregătită pentru misiunea de a conduce „Imperiul celor 12 stele” pe perioada preşedinţiei rotative (el însă, Faraonul, Da!), ba că nu-i plac ochii miniştrilor din România (fără a motiva şi cauzele respingerilor), iar hainele înalt-prea-nulităţii-sale vor sta pe post de sperietoare la toate şedinţele guvernului… ce mai? Faraonul vrea „Guvernul meu”. Certitudine este şi faptul că, strecurându-se printre dosarele sale penale spălate machiavelic chiar în anul catapultării pe tron a dat de atâtea ori cu oiştea-n gard, încât este greu de crezut că ar putea fi posesor de carnet de conducere al vreunui vehicul. Dacă da, cel care i l-a eliberat ar trebui judecat şi pedepsit pentru incompetenţă, iresponsabilitate şi neglijenţă în serviciu.

Dacă pierde trenul, nici Costa Rica, nici Madacascarul nu-l mai scot basma curată

 

După aplicarea cu „copy-paste” a procedurii navetei săptămânale la şi de la nevastă, Faraonul şi-a instalat fundul în două luntrii şi trage cu sârg de sforicele. În patru ani de huzureală pe banii statului român n-a construit nici măcar un castel de nisip. Acum vrea şi la Bruxelles – lângă taica Juncker, căruia, prin vocaţia de slugă, nu-i iese din vorbirea etilico-sciatică -, vrea şi la Cotroceni pentru a agita băţul prin gard ca să menţină spiritele aţâţate şi Ţara în degringoladă. O tragere de timp pentru ca jongleriile cu casele obţinute „din meditaţii” (asemenea termopanelor Mătuşii Tamara) să nu apară la TV sau, mai rău, pe banca acuzării pentru comiterea de  fals şi uz de fals… poate şi de alte fapte, la fel sau mai puţin onorabile.  Beleaua este că asemeni Etnei, mizeria a dat pe-afară şi cele 16 dosare „lăzărite” cu grijă prin soluţii de neurmărire penală (8 dosare), dispoziţii de disjungere/declinare (7 dosare), un dosar a fost preluat de la P.C.A. Alba Iulia la P.I.C.C.J. (dosarul nr. 411/P/2013)[2]. au fost desconspirate. Dacă-şi pierde imunitatea, nici Costa Rica, nici Madacascarul nu-l mai scot basma curată pe inculpat. Scrâşneşte din maxilare, arătându-şi fasolea „spălată de două ori pe zi”, precum în reclamele „Colgate” sau „Sensodyne” şi, în aroganţa sa fără limite, trage nădejde că după o jumătate de an ca tăietor de frunze pe meleaguri occidentale cineva îi va mai măslui încă un mandat de „ales al Facebook-ului”.
 

Patru ani de muţenie, infatuare, scrâşniri din dinţi şi atac la limba română

 

Cu certitudine, realitatea a demonstrat că entitatea humanoidă, cu eticheta K.W.I., lipită pe jacheta roşie nu este altceva decât o uriaşă calamitate abătută asupra României pe post de pradă. O clonă modelată după tipicul alogenilor care au cârmuit România anilor ’40-’50 ai secolului al XX-lea, cu scopul reciclat de a sluji interese străine Neamului Românesc. Cum bine se ştie, „corb la corb nu-şi scoate ochii”, drept pentru care, Joseph Daul – alt valet a Noii Ordini Mondiale şi Preşedinte al Partidului Popular European (P.P.E.) -, îi saltă mingea la fileu, afirmând despre Faraon că ar fi „un luptător neobosit pentru statul de drept şi combaterea corupţiei” şi că „va conduce excelent preşedinţia rotativă a Uniunii Europene”. Observăm că zicala românească „Cine se-asemănă, se-adună” funcţionează şi în Occident.

Al patrulea chiriaş postdecembrist la Cotroceni a debutat prin muţenie. Mult mai târziu, când a deschis gura, convins până peste poate de impresia că ar fi stăpânul României şi în absenţa oricăror argumente logice, a atacat limba română „la baionetă”. Unicul fapt demonstrat în cei patru ani de navetă este dependenţa de nevastă, întrebarea firească fiind inevitabilă: dacă navetistul de serviciu îşi va păstra năravul plimbării costumului între locul de serviciu şi casele obţinute cu trudă, prin meditaţii extrasenzoriale şi artificii „iluzioniste”, inspirate din regulamentul Deutsche Volksgruppe in Rumänien, la cât se vor ridica cheltuielile deplasărilor săptămânale Bruxelles-Hermannstadt ale ipochimenului, pentru a se întâlni cu  Carmecita – care, la rândul ei, sfideză legile ţării? Oare „iuropenii” de la U.E. i le vor deconta?

„În ţara asta de gugumani în care eu sunt cel dintâi”…

 

Cartea de căpătâi a Faraonului din Carpaţi nu este Constituţia României, ci sloganul Caţavencului: „În ţara asta de gugumani în care eu sunt cel dintâi”… faptele sale mulându-se perfect pe ipocrizia demagogică a personajului din „scrisoarea pierdută” a lui Nenea Iancu: „un om politic trebuie, mai ales în nişte împrejurări politice ca acelea prin care trece patria noastră, împrejurări de natură a hotărî o mişcare generală, mişcare ce, dacă vom lua în consideraţie trecutul oricărui stat constituţional, mai ales un stat «de drept» ca al nostru”, bla, bla…

 

Moartea politică a ucigaşului naţiei nu este o alternativă, ci act de supravieţuire

 

Faraonul se crede deasupra românilor, de care şi-a bătut joc în repetate rânduri. Fără strop de originalitate, ceea ce nu-l scuteşte de vinovăţie, el nu este autorul ideilor „fără formă şi fără fond” transformate în sunete şi expulzate cu mare trudă pe cale orală, auzibile la un difuzor defect. Sunt prelucrări ale unor indivizi nu totdeauna inspiraţi, înmagazinate pe un hard de generaţie expirată, instalat pe post de creier, apoi preluate vizual şi citite sacadat şi scandalos de la pupitrul prezidenţial. Treziţi-vă români din „somnul cel de moarte” – la propriu! În timp ce numeroase state de pe întreg mapamondul au refuzat infamul „Pact O.N.U. pentru migraţie”, Faraonul este capabil să-l accepte, declanşând suicidul românilor. Incompetenţa, abuzul, sfidarea legii, inclusiv trădarea de ţară trebuie sancţionate după gravitatea faptelor şi, sine die, cu moartea politică a celui care ucide Naţia Română!
ION MĂLDĂRESCU
SURSA: https://www.art-emis.ro/editoriale/moartea-politica-a-ucigasului-natiei-nu-este-o-alternativa-ci-act-de-supravietuire-al-natiei
–––––––––––––––––
[1] Amfetaminele sunt substanțe simpatomimetice de sinteză, înrudite structural cu adrenalina (epinefrină), la care predomină efectele excitante centrale. De aceea sunt numite și amine de trezire sau amine tonifiante. Reprezentantul principal este amfetamină, sintetizată la sfârșitul secolului al XIX-lea și utilizată inițial pentru acțiunea să decongestionanţă. Principalele efecte ale amfetaminelor sunt stimularea psihomotorie și acțiunea anorexigenă. Au potențial ridicat de abuz. Doza consumată este crescută rapid și foarte mult pentru atingerea stării de euforie, deoarece se instalează toleranța. Dependenții de amfetamine dorm doar câteva ore pe noapte, timp de luni de zile și ajung la psihiatru într-o stare ce se deosebește foarte puțin de psihoza acută. Se simt amenințați și urmăriți de orice persoană necunoscută, prezintă halucinații tactile și auditive.
Publicat în ARTICOLE ŞI FOTOGRAFII ALE ALTORA, DOCUMENTE, FILOSOFIE ŞI PSIHOLOGIE, ISTORIA NOASTRĂ | 1 comentariu

CONTRIBUȚII PERSONALE ÎN ANUL CENTENARULUI 2018 DE ALEXANDRU MORARU

Centenarul României Mari – Sărbătoarea familiei noastre

Alexandru Moraru, Chişinău

Anul acesta sărbătorim 100  de ani de la Marea Unire a Basarabiei cu Ţara. Un sentiment de mândrie mă  ţine în suspans, deoarece bunicul meu, Ion Alexandru Moraru a contribuit şi el punând acea cărămidă modestă la Marea Operă a Întregirii Neamului Românesc in 1918. O sută de ani în urmă buncicul meu a votat Unirea, ce-i drept, la nivel de județ Orhei și acest lucru se întâmpla la 25 martie 1918, adică cu două zile înainte de de votul istoric al Sfatului Țării de la Chișinău. Desigur, normal ar fi fost să fim demni de înaintașii noștri și să realizăm noi re-unirea Basarabiei (sau ce-a mai rămas din ea, adică Republica Moldova) cu Țara, dar indiferența noastră, sărăcia și grijile cotidiene, lașitatea, trădarea clasei politice din Țară și de la Chișinău, puternica propagandă rusească, susținută cu sume fabuloase din exterior au zădărnicit realizarea acestui deziderat mult visat de românii basarabeni și nu numai. Nu ne vrea nimeni unificați, nu ne vrea nimeni uniți și puternici! Sloganul „Dezbină și stăpâneşte!” este și azi la fel de actual ca întotdeauna!

Mă adresez tinerei generații, cu rugămintea, chemare de a studia istoria adevărată a Neamului Românesc, de a citi și răspândi lucrările istoricilor, scriitorilor şi formatorilor de opinii patrioţi: Nicolae Iorga, Gheorghe Buzatu, Ioan Scurtu, Larry L. Watts, Jipa Rotaru, Ion Măldărescu, Ion Coja și alții. Trăim într-un sistem depășit, care trebuie schimbat de urgență, cât nu e târziu! Trebuie de pus în capul mesei Adevărul istoric! Trebuie să ne  debarasăm de corporațiile internaționale, care jefuiesc românimea sub toate aspectele, trebuie chemaţi la dreaptă judecată toți vânzătorii de Neam și Țară, iar cei dovediţi vinovaţi, pedepsiţi după gravitatea faptelor comise! Nu așteptați ajutor și susținere de la străini, fiindcă interesul lor este altul! Fără putinţă de tăgadă, cele spuse mai înainte par demersuri irealizabile în conjunctura de astăzi, dar puși n fața unui pericol iminent, nu avem de ales, suntem! Sus inima români!

Doamne ajută!

SURSA: https://www.art-emis.ro/eveniment/vivat-crescat-floreat-romania-magna

PUBLICAȚII  DEDICATE  CENTENARULUI  MARII  UNIRI  (1918)

Articole:

  1. Centenarul Marii Uniri- unitatea națională a românilor de pretutindeni https://vechisirare.wordpress.com/2018/01/19/centenarul-marii-uniri-unitatea-nationala-a-romanilor-de-pretutindeni/
  2. Unirea și Cocuța Vagoride-Conachi

https://vechisirare.wordpress.com/2018/01/29/unirea-si-cocuta-vogoride-conachi/

  1. Clubul Istoricilor: Document important aprobat la 30 ianuarie 2018 https://vechisirare.wordpress.com/2018/02/06/clubul-istoricilor-document-important-aprobat-la-30-ianuarie-2018/
  2. Centenarul Marii Uniri, moment de bilanț și speranțe https://vechisirare.wordpress.com/2018/03/29/centenarul-marii-uniri-moment-de-bilant-si-sperante/
  3. Misterul morții lui Alexei Mateevici.Certitudine și ipoteze https://vechisirare.wordpress.com/2018/03/27/misterul-mortii-lui-alexei-mateevici-certitudini-si-ipoteze/
  4. ”Ecoul Unirii” a fost lansat la Biblioteca Centrală la 15 martie 2018 https://vechisirare.wordpress.com/2018/03/16/ecoul-unirii-a-fost-lansat-la-biblioteca-centrala-la-15-martie-2018/
  5. Centenarul Marii Uniri a României. Aniversarea a o sută de ani de la actul Unirii Basarabiei cu România https://vechisirare.wordpress.com/2018/04/17/biblioteca-centrala-profesorul-anatol-petrencu-la-conferinta-centenarului-10-04-18/
  6. Contribuția lui Ion Antonescu la Unirea cea Mare https://vechisirare.wordpress.com/2018/06/08/contributia-lui-ion-antonescu-la-unirea-cea-mare/
  7. Teșu Solomovici ”Mareșalul Ion Antonescu. O biogragie” https://vechisirare.wordpress.com/2018/09/07/tesu-solomovici-maresalul-ion-antonescu-o-biografie/

Filme:

  1. ”Ecoul Unirii”- o culegere din trei cărți vechi și rare https://vechisirare.wordpress.com/2018/03/16/ecoul-unirii-a-fost-lansat-la-biblioteca-centrala-la-15-martie-2018/
  2. Biblioteca Centrală: Profesorul Anatol Petrencu la conferința Centenarului 04.2018 https://vechisirare.wordpress.com/2018/04/17/biblioteca-centrala-profesorul-anatol-petrencu-la-conferinta-centenarului-10-04-18/

Participare la emisiuni televizate:

  1. În direct la 10 TV: Prezentarea volumului ”Ecoul Unirii” 16 martie 2018 https://vechisirare.wordpress.com/2018/03/17/in-direct-la-10-tv-prezentarea-volumului-ecoul-unirii-16-martie-2018/

Pentru activitate științifică  și contribuție personală în istoriografia românească, lupta pentru restabilirea adevărului istoric Alexandru Moraru, la 7 septembrie 2018 ROMÂNIA, Centenarul Marii Uniri se  menționează cu Diploma și Medalia ”CENTENAR”

                          ALTĂ   ACTIVITATE  ȘTIINȚIFICĂ

Eroii căuzuți la Cotul Donului. Documente de arhivă https://www.art-emis.ro/istorie/eroii-czui-la-cotul-donului-documente-de-arhiva-1

Eroii căuzuți la Cotul Donului. Documente de arhivă https://www.art-emis.ro/istorie/eroii-cazuti-la-cotul-donului-documente-de-arhiva-2

Eroii căuzuți la Cotul Donului. Documente de arhivă https://www.art-emis.ro/istorie/eroii-cazuti-la-cotul-donului-documente-de-arhiva-3

Eroii căuzuți la Cotul Donului. Documente de arhivă https://www.art-emis.ro/istorie/eroii-cazuti-la-cotul-donului-documente-de-arhiva-4

Al.Moraru și Al. Ganenco – ”Victimele ocupanților sovietici și călăii lor” https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/al-moraru-si-al-ganenco-victimele-ocupantilor-sovietici-si-calaii-lor

Comunicare în volumul ”Retrăiri istorice în veacul XXI” vol. XI, Editura Ro.cart”, București, 2018, pag.429-464 ”Documente de arhivă din Chișinău privind eroii căzuți la Cotul Donului  și grija Mareșalului pentru repatriereabromânilor deportați de sovietici în regiunile Kuban și Crimeia (URSS) Autor: Alexandru Moraru

Despre activitatea științifică  a lui Alexandru Moraru  a fost menționat de cunoscutul scriitor și publicist Tudor Țopa în volumul său din 2018 ”În Raza Memoriei”, Fundația ”Draghiștea”, Chișinău, pag. 26-29

CLUBUL ISTORICILOR:

Soarta deportaților rămași în Siberia https://bibliotecahasdeu.wordpress.com/2018/11/23/clubul-istoricilor-soarta-deportatilor-ramasi-in-siberia-23-11-18/

SĂPTĂMÂNA ȘTIINȚEI LA BIBLIOTECA MUNICIPALĂ ”B.P.HASDEU” (moderator: Alexandru Moraru)

În cadrul săptămânii științei la Biblioteca Municipală ”B.P.Hasdeu” am organizat și moderat șase interviuri  cu oameni de știință din Republica Moldova. Respectiv:

  1. https://www.youtube.com/watch?v=aikAgqhf1WA&t=38s  (dr. Valentina Eșanu)
  2. https://www.youtube.com/watch?v=rr_YG41p82A&t=5s (dr. Vasile Jomiru)
  3. https://www.youtube.com/watch?v=l59MEJD4Eno&t=466s (dr.hab. Ion Holban)
  4. https://www.youtube.com/watch?v=YI26wf_tIPM&t=1074s (acad. Sergiu Chircă)
  5. https://www.youtube.com/watch?v=kOiFzoGLJSA&t=866s (dr. Mariana Țăranu)
  6. https://www.youtube.com/watch?v=LmDHaNmX-ZU&t=318s (dr.hab. Sergiu Miron)

SONDAJ:   Cititorii BC răspund la întrebarea: CE ESTE ȘTIINȚA?

Tot în cadrul Săptămânei Științei 2018 am organizat și realizat  nouă  sondaje cu utilizatorii BC

  1. https://www.youtube.com/watch?v=GvdLLHdtFDs&t=7s
  2. https://www.youtube.com/watch?v=PPv5JsRWX5c
  3. https://www.youtube.com/watch?v=peCCre3pk0I
  4. https://www.youtube.com/watch?v=MTv1NaM-h1I&t=34s
  5. https://www.youtube.com/watch?v=YSVMmnQ_sZw
  6. https://www.youtube.com/watch?v=IsI14PmpcHc&t=38s
  7. https://www.youtube.com/watch?v=piaXyfPwbaw&t=8s
  8. https://www.youtube.com/watch?v=mRIPgzY9yKk&t=21s
  9. https://www.youtube.com/watch?v=pJZZ9MQl9qM

LANSĂRI DE CARTE ȘTIINȚIFICĂ

  1. Triplă lansare de carte cu Corneliu Filip, istoric român https://bibliotecahasdeu.wordpress.com/2018/11/26/corneliu-filip-la-biblioteca-centrala/

COMEMORAREA DOMNUTORULUI ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT (SIMPOZION) – 02 iulie 2018

Eveniment organizat și moderat  de Alexandru Moraru, șef servici Biblioteca Centrală. Cu un mesaj de salut a  fost prezentă doamna dr. Mariana Harjevschi, Director general al Bibliotecii Municipale ”B.P. Hasdeu”.  În cadrul simpozionului, cu comunicări au fost prezenți: acad. Andrei Eșanu, dr. Valentina Eșanu, col (r) Alexandru Ganenco, scriitorul Tudor Țopa, doctorand Lilia Țâmbală, etc.

  1. https://www.youtube.com/watch?v=lZt_uRry6kM
  2. https://www.youtube.com/watch?v=4uHM3fPLVRU
  3. https://www.youtube.com/watch?v=PuEK-t0J04A

CONFERINȚE  ȘTIINȚIFICE   DEDICATE   CELEBRULUI   NEAM  HASDEU

26 februarie 2018, ora 14.00

Conferinţă Ştiinţifică

 Prezenţe hasdeuiene în ştiinţa şi cultura românească

Organizator și moderator: Alexandru Moraru, șef serviciu

În cadrul Conferinţei au fost prezentate următoarele comunicări:

Dr. Svetlana Coandă Însemnătatea concepţiiilor lui B.P.Hasdeu pentru contemporanietate

Dr. Valentin Constantinov La originea unui mare Neam: Hasdeuenii din sec.XVII

Irina Nechit  Prezenţa lui B.P. Hasdeu la inaugurarea Teatrului Naţional din Chişinău (6.10. 1921)

Dr. Oxana Gherman Răzvan şi Vidra” formulă romantică a dramatismului intern

Dr. Lilia Ţâmbală Contribuţia lui B.P.Hasdeu la dezvoltarea lingvisticii româneşti

Elena Şendrea Descoperim şi exploarăm colecţia hasdeulogie

Constanţa Bordeianu Promovarea valorilor în poezia lui B.P. Hasdeu

CONFERINȚĂ   ÎN MEMORIA POETEI ȘI SCRIITOAREI IULIA HASDEU

În ziua de 18 octombrie  2018 în sala germană a Bibliotecii Centrale a BM ”B.P.Hasdeu” a avut loc  Conferința Științifică dedicată  scriitoarei și poetei Iulia Hasdeu, de la care moarte prematură s-au împlinit 130 de ani.

Evenimentul a fost deschis cu un mesaj de salut prezidat de directorul general al Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu” doamna dr.Mariana Harjevschi. În continuare organizatorul și moderatorul Conferinței Științifice Alexandru Moraru, șef serviciu la Biblioteca Centrală a oferit cuvântul primului vorbitor cu prima comunicare la subiectul respectiv, și anume dr. Oxana Gherman cu” Stări dezolante în poezia Iuliei Hasdeu”.

Ulterior în fața publicului a luat cuvântul prietenul Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu”, cercetătorul, scriitorul și publicistul Octavian Onea din România cu comunicarea ”Poeziile românești ale Iuliei Hasdeu”.

Tot cu o comunicare interesantă a venit și cunoscutul cercetător, directorul Muzeului Național de Literatură Română ”Mihail Cogălniceanu” , domnul Vasile Malanețchi intitulată ”Moștenirea literară a Iuliei Hasdeu în atenția  cecetătorilor din Republica Moldova”.

Apogeul evenimentului cu siguranță că a fost comunicarea celebrei profesoare universitare din București, cunoscut hasdeolog, scriitoare, poetă, dramaturg doamna dr. Crina Dicusară  Bocșan cu ”Un destin nestins: Iulia Hasdeu”.

Cred că va fi o eroare, dacă nu vom menționa, că la acest for științific, au asistat și participat activ doamna Ciobanu, profesoară de limbă și literatură română cu un grup de discipoli de la Liceul Teoretic ”Iulia Hasdeu” din Chișinău.

Dovada:

https://www.youtube.com/watch?time_continue=2&v=r8wJHB7QmPo

https://www.youtube.com/watch?v=n-V8v6Wt_i4

https://www.youtube.com/watch?time_continue=2&v=rkiGx6F6u5Q

CĂRȚI EDITATE:

  1. Alexandru Moraru, Alexandru Ganenco ”Ecoul Unirii”, Ed. Tipocart Print, Chișinău, 2018
  2. Alexandru Moraru, Alexandru Ganenco ”Victimele ocupanților sovietici și călăii lor”, Ed. Tipocart Print, Chișinău, 2018
Publicat în DOCUMENTE, FILOSOFIE ŞI PSIHOLOGIE, ISTORIA NOASTRĂ, ŞTIINTA CULTURĂ CIVILIZAŢIE, ŞTIREA ZILEI | Lasă un comentariu

Mareşal Ion Antonescu: „Nu, nu am greşit cu nimic când am trecut Nistrul!”

O afirmaţie… care necesită nuanţări şi o bună înţelegere a unui timp istoric, precum şi a unei decizii, controversate în epocă şi după, însă corectă, în opinia mea, din punct de vedere militar şi strategic. Istoricul Gheorghe Brătianu identifica printre cele două „poziţii-cheie” – respectiv poziţii geopolitice decisive pe care România trebuia să le includă obligatoriu în calculele ei strategice – şi Peninsula Crimeea, care, prin „porturile ei naturale, prin cetăţile ei din timpurile cele mai vechi, prin bastionul maritim înaintat pe care-l reprezintă în Marea Neagră este evident o poziţie stăpânitoare peste tot complexul maritim de aici”. Referindu-se la deciziile luate în vara anului 1941, respectiv trecerea Nistrului, Mareşalul Ion Antonescu afirma, în august 1943, într-o scrisoare de răspuns adresată liderilor P.N.L. şi P.N.Ţ., următoarele: „În Transnistria, la Odessa şi în Crimeea se găseau bazele marinei şi aviaţiei ruseşti. Dacă aceste baze rămâneau în mâna ruşilor, în aceşti doi ani de război, oraşele şi teritoriile noastre ar fi fost continuu bombardate, iar coastele ameninţate de o debarcare. […] Transnistria şi Crimeea au reprezentat şi reprezintă zona noastră de securitate militară dinspre est şi gajul nostru politic”. În memorandumul înaintat lui Hitler, la 11 iunie 1941, generalul Ion Antonescu scria: „Aşezată pe axa euro-asiatică, România este drumul cel mai scurt al Germaniei spre Orientul Apropiat, iar prin prezenţa sa în Marea Neagră, legată prin Dunăre şi prin linia Lemberg, ea reprezintă nu numai o cale naturală de comunicaţie cu Europa Centrală şi Baltică, dar şi un punct strategic, de dominare a libertăţii Dunării, a strâmtorilor şi a Balcanilor. […] Printr-o colaborare militară statornică cu Germania, România devine un centru strategic şi un pas de siguranţă atât contra slavilor, cât şi pentru politica din Marea Neagră şi Asia Mică. Portul român Constanţa poate fi nu numai un port de scurgere dunăreană de mărfuri, dar o bază navală pentru Strâmtori şi o bază aeriană pentru Orientul Apropiat. România aspiră la acest rol”.

Scrisoarea Conducătorului Statului român reflecta nu numai noua politică externă a României, care încerca să se racordeze la planurile geopolitice ale celui de-Al Treilea Reich, ci şi o realitate geopolitică şi geostrategică întărită de evenimentele din cel de-Al Doilea Război Mondial. Mareşalul Ion Antonescu nu a agreat niciodată ideea de Ucraina Mare şi independentă, pe care o considera a fi „mult mai periculoasă decât Rusia”. Conducătorul Statului român accepta existenţa unui stat al Galiţiei care „să facă trăsătura de unire între noi şi germani” pentru a se „trage o linie de despărţire de la Marea Baltică până la Marea Neagră între noi şi masa slavă”. Generalul Ion Antonescu într-o scrisoare adresată, pe 22 iunie 1941, liderului naţional-ţărănist Iuliu Maniu, afirma: „Pentru noi, vecinătatea slavă, cu pericolul expansiunii panslaviste, dublat de ameninţarea comunistă, constituie duşmanul permanent, de care nu ne putem apăra decât sprijiniţi pe ţara care are permanent aceleaşi interese şi aceleaşi riscuri ca şi noi”.

Pierderea iniţiativei de către Germania în bătălia pentru Levant, eşecul „careului de aur” irakian, perspectiva pătrunderii trupelor britanice în Iran pentru a bloca orice defecţiune în exploatarea petrolului, precum şi executarea de către aviaţia sovietică a unor raiduri de bombardament asupra zonei petrolifere a Văii Prahovei şi a oraşului Ploieşti, începând din 9 iulie 1941, se constituiau în pericole strategice majore, cu implicaţii pe termen lung asupra desfăşurării războiului. Între 17 şi 19 iulie 1941, Armata 3 română, comandată de generalul Petre Dumitrescu, a forţat Nistrul la nord-est de Moghilev, a străpuns linia fortificată „Stalin” şi a constituit un cap de pod la nord-est de fluviu, cu o adâncime de circa 30 km, de unde a trecut, la 21 iulie, fără pauză operativă, la urmărirea inamicului spre Bug. Până pe 26 iulie 1941, trupele româno-germane au ieşit pe întregul curs al Nistrului.

Acţiunile trupelor române s-au înscris în ampla manevră de învăluire concepută de Grupul de armate „Sud”, în cadrul căreia Armata 4 română a fost dirijată spre Odessa, în timp ce Armatele 11 germană şi 3 română au manevrat între Nistru şi Nipru, pe direcţia generală Balta – Voznesenk (pe Bug) – Berislav (pe Nipru), şi au dezvoltat atacul spre Crimeea şi spre litoralul de nord al Mării de Azov. Cavaleria română trece Nistrul (iulie 1941) Necesităţile operative generate de rezistenţa Armatei Roşii, exigenţele războiului de coaliţie şi schimbarea direcţiei de înaintare a Grupului de Armate „Sud” reprezintă câteva dintre motivele care au impus luarea uneia dintre cele mai contestate decizii din istoria modernă a românilor. Pe 5 septembrie 1941, în şedinţa Consiliului de Miniştri, Mareşalul Ion Antonescu avea să declare: „Şi în lupta pe care o purtăm, puteam eu, când se băteau germanii cu ruşii, după ce am luat Basarabia, puteam să mă opresc? […] Puteam eu să spun: Eu mi-am luat partea mea, mă opresc aici? […] Ar însemna să dezonorez şi Armata, şi poporul român, pe veci. Ar fi fost o dezonoare pentru noi să mă fi dus până la Nistru şi să le fi spus nemţilor apoi: la revedere! […] Se înşală cine crede că ne-ar fi dat cineva Basarabia şi Bucovina, dacă nu ne-am fi bătut pentru ele cu ruşii”.

Totodată, schimbarea de direcţie a atacului german crea un mare pericol geopolitic pentru România întrucât: „Dacă Germania era victorioasă în Rusia – mărturisea Conducătorul Statului român, la procesul din mai 1946, cu referire la trecerea Nistrului şi la acceptarea administrării teritoriului transnistrean -, întindea printr-o altă dâră de state etnice germane un braţ către Odessa, deci România s-ar fi găsit, în cazul Germaniei victorioase, prinsă în aceste două braţe germane (cel care pleacă din Sudeţi prin Slovacia, Ungaria, Banatul românesc şi ajunge la Salonic – n. n.), ceea ce ar fi […] dus la înghiţirea poporului român. Atuncea, ca să avem, la pace, în cazul eventualităţii […] victoriei germane, un gaj în mâna noastră, ca germanii să nu poată să puie mâna pe Odessa şi deci să ne prindă aceste două braţe despre care am vorbit, atuncea am hotărât, în cazul victoriei germane, nu dau Transnistria din mână, pentru că nu vreau să intru în acest cleşte german”.

România ar fi intrat într-un cleşte germanic

Marele pericol la care se gândea Mareşalul Ion Antonescu era legat de crearea unui stat ucrainean independent. Incidentul petrecut între primul primar al oraşului Cernăuţi, după eliberarea din vara lui 1941, dr. Octavian Lupu şi expertul german Karl Pflaumer, ministru de stat în landul Saxoniei, confirmau temerile Conducătorului Statului român. În clipa în care a dorit să introducă în oraş legea administrativă românească, prin ordonanţe afişate, Pflaumer s-a împotrivit pe motiv că pentru Bucovina de Nord s-ar putea să existe mai mulţi optanţi.

La 16 iulie 1941, Hitler declara: „Relaţiile noastre cu România sunt bune, dar nimeni nu ştie ce vor fi ele în viitor. Noi trebuie să luăm în considerare acest fapt şi să ne facă, în consecinţă, să determinăm frontierele noastre. Nu trebuie să depindem de bunăvoinţa altor popoare. Relaţiile noastre viitoare cu România vor trebui să fie stabilite după acest principiu”. Planurile geopolitice ale Berlinului sunt relevate de o hartă pe care a fost schiţat planul lui Alfred Rosenberg privind crearea unei Ucraine Mari la care să fie alipite provinciile istorice româneşti din Est (Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa), Transnistria şi Volânia Orientală. Harta se găseşte în Biblioteca Congresului Statelor Unite de la Wasghinton şi a fost publicată în cotidianul „Izvestia” din 4 mai 1990. Într-un raport al Serviciului Secret de Informaţii al Armatei Române, din 20 octombrie 1939, privind problema ucraineană şi Pactul Molotov-Ribbentrop, se menţiona faptul că „Germania nu a înţeles să abandoneze vechile sale planuri de expansiune spre Est, în cadrul cărora problema ucraineană joacă un rol de frunte” deşi „una dintre clauzele secrete ale Acordului germano-sovietic prevede renunţarea din partea Reichului la agitarea sub orice formă a problemei ucrainene şi recunoaşterea Ucrainei Sovietice drept singurul stat legal al poporului ucrainean”.

Ofiţerii de informaţii români avertizau factorul politic de la Bucureşti asupra faptului că Alfred Rosenberg, directorul Oficiului de Politică Externă a N.S.D.A.P, avea sub ordinele sale un corp de 300 de experţi care se ocupau, în mod exclusiv, cu chestiunile ucrainene. La începutul anului 1940, Kurt Welkisch, specialist german în problemele ucrainenilor, comunica superiorilor săi faptul că după dezmembrarea Poloniei în zona de sub ocupaţia germană, elementele ucrainene sunt protejate, iar toate organizaţiile ucrainene paramilitare „Sici” din Ucraina Carpatică, care au trecut din Ungaria şi Galiţia Orientală în Galiţia Occidentală, au fost încorporate în jandarmerie şi poliţie. „De asemenea, numeroşi naţionalişti ucraineni din Galiţia Orientală, refugiaţi în zona germană, au fost numiţi primari şi funcţionari administrativi în Galiţia Occidentală” – scria Kurt Welkisch.

Ideea Ucrainei Mari avea să capoteze şi datorită pretenţiilor absurde şi exorbitante ale naţionaliştilor ucrainieni grupaţi în U.P.A.. Pe 24 iulie 1941, Mihai Antonescu cerea insistent, ministrului Germaniei la Bucureşti, ca Reichul să nu sprijinire încercuirea României de către o Ucraină Mare. Pe 27 iulie 1941, Hitler a cerut, printr-o scrisoare oficială, înaintarea trupelor române dincolo de Nistru, în spaţiul de la Sud-Vest de Bug şi asigurarea controlului acestui teritoriu, în condiţiile în care germanii arătau, după cum mărturisea generalul Franz Halder, o tendinţă din ce în ce mai mare de abandonare a strategiei de concepţii operaţionale mari. Referindu-se la importanţa geopolitică a Transnistriei pentru România, în contextul evoluţiilor militare de pe Frontul de Est, Mareşalul Ion Antonescu scria în memoriul depus, pe 15 mai 1946, Tribunalului Poporului, următoarele: „Se ştiu încercările germane de a ajunge la Bagdad. Două căi duc către fiefurile asiatice germane. Una pe dâra de populaţii germane care din Boemia până în Banat duce la Salonic şi Constantinopol. Altă dâră de populaţii germanice care se întinde din Silezia prin Lemberg, la Odessa. România ar fi intrat într-un cleşte germanic care ar fi subjugat-o economiceşte şi politiceşte. Pentru a înlătura această eventualitate m-am decis să ocup Transnistria şi în special Odessa”.

Drepturile istorice de la Apus şi Răsărit

Mihai Antonescu, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri şi ministru al Afacerilor Externe, avea să exprime, la 9 august 1941, în faţa lui Manfred von Killinger, ministrul Germaniei la Bucureşti, poziţia Guvernului român privind trecerea Nistrului şi problema teritorială: „România are, desigur, interesul de a dezvolta acţiunea sa militară şi peste Nistru: întâi, pentru a consolida frontiera românească, distrugând fortificaţiile sovietice făcute la graniţa noastră nistriană; al doilea, pentru a proteja populaţia noastră românească aflată peste Nistru; al treilea, pentru a avea un gaj, pe care să-l deţină România, atât pentru raţiuni politice, pentru ca prin această prezenţă să garanteze mai bine soluţiile păcii la graniţele de mâine ale Ţării Româneşti, cât şi din punct de vedere economic, acest gaj să poată duce la despăgubirea României pentru pagubele suferite de la ruşi, începând cu tezaurul evacuat în 1917 la Moscova şi până la ultimele distrugeri”. Şeful diplomaţiei româneşti a insistat asupra faptului că România nu renunţă la drepturile sale asupra Transilvaniei deşi va participa la „soluţionarea problemei ruse, exercitând un rol direct în soluţiunile ce se vor da fie la împărţirea teritoriului rus, fie la supunerea lui unor zone de influenţă”. Mihai Antonescu a conchis, la finalul întrevederii cu ministrul german, că „târguiri internaţionale pe drepturi istorice şi vitale ale unui neam nu se pot face” iar acest lucru a devenit o constantă în conduita diplomaţiei antonesciene. Un asemenea punct de vedere a fost reiterat, la 11 septembrie 1941, în faţa ministrului american la Bucureşti, Franklin Mott Gunther: „Nu se poate – afirma ministrul de externe român – să existe nicio compensaţie între drepturile de la Răsărit şi între drepturile de la Apus. Poporul român nu poate considera nicio ipoteză de discuţie măcar în această privinţă, drepturile noastre asupra Ardealului fiind temelia politicii noastre externe”. Întregul efort politico-diplomatic şi militar al Mareşalului Ion Antonescu viza asigurarea unui loc cât mai privilegiat la viitoarea „masă a păcii”, unde spera că vor fi reconsiderate interesele şi aspiraţiile poporului român, iar teritoriile pierdute în vara anului 1940 se vor întoarce la patria mamă. „Pactul Tripartit nu cuprinde însă o reglementare a problemelor litigioase. El cuprinde numai principiile unei viitoare reglementări […] Am obţinut cât se poate obţine în circumstanţele actuale, toate asigurările că drepturile noastre vor fi satisfăcute şi că «eforturile şi loialitatea noastră vor fi răsplătite». […] Experienţa catastrofală a Iugoslaviei şi Greciei demonstrează îndeajuns că politica realistă a României a avut deja unul din rezultatele cele mai importante: conservarea patriei. Credem că aceeaşi politică va realiza şi mărirea ei”,afirma Mareşalul Ion Antonescu, pe 22 iunie 1941, într-o scrisoare de răspuns adresată liderului naţional-ţărănist Iuliu Maniu.

Trecerea Nistrului şi prelungirea războiului au generat o puternică fractură în sânul societăţii româneşti şi a constituit motiv de permanentă divergenţă între Conducătorul Statului şi liderii partidelor „istorice”.

Impresionantul număr de memorii (16 după 22 iunie 1941) pe care liderii respectivelor partide le-au depus pe masa de lucru a Mareşalului confirmă, la o atentă citire a lor, o imensă neînţelegere pentru marile prefaceri geopolitice ale momentului istoric. Memorandumul Cabinetului britanic, din 8 mai 1940, consemna faptul că principalul obiectiv în România era ridicarea românilor la o rezistenţă pasivă şi chiar la sabotaj activ. Iuliu Maniu avea să fie, pentru SOE, „omul tuturor speranţelor” iar mai apoi „al marilor deziluzii”. În raportul înaintat superiorilor săi, pe 27 noiembrie 1944, reprezentantul Forţei 133 a SOE în România, A. G. Gardyne de Chastelain (nume de cod D/H 13) îl nominaliza pe Iuliu Maniu ca fiind agent al SOE. Raportul lui de Chastelain era menit să justifice, în clipa demantelării reţelei SOE din România, dolarii şi diamantele cheltuite în timpul războiului pentru întreţinerea acestei reţele de spionaj şi propagandă.

România s-a aflat în „conflictul continentelor, al civilizaţiilor, al raselor, al rezervelor economice mondiale”.

Marea dezbatere asupra trecerii Nistrului şi-a inutilităţii războiului împotriva Uniunii Sovietice a fost „discret” alimentată de serviciul de intelligence şi propagandă britanic, cu efecte asupra interesului naţional major. Protecţia celor doi lideri, împotriva germanilor şi-a aplicării regulilor războiului, s-a făcut din înalte raţiuni de stat care au impus o astfel de conduită Mareşalului Ion Antonescu. S-a urmărit, astfel, satisfacerea unui interes naţional major, respectiv ieşirea din război în condiţii onorabile şi reîntregirea ţării. Evoluţia operaţiunilor militare, „marile jocuri” iniţiate de serviciile secrete aliate şi profunda neînţelegere a cursului evenimentelor de către oamenii politici români au contribuit la eşecul unui asemenea efort. România avea să intre, la 22 iunie 1941, într-un „conflict al continentelor, al civilizaţiilor, al raselor, al rezervelor economice mondiale”, cu speranţa că viitoarea pace va reprezenta o soluţie de esenţă istorică, de perspectivă şi de organizare durabilă, care să poată aduce, în acelaşi timp, o soluţie de echilibru al raselor şi al continentelor, un sistem economic de organizare, de dominare şi de distribuire a materiilor prime, un sistem de organizare politică şi regională, care să creeze funcţiuni şi organisme noi, pentru ca popoarele să-şi poată salva existenţa. Trecerea Prutului, la 22 iunie 1941, a reprezentat o chestiune de demnitate naţională, rănită de evenimentele din 26-28 iunie 1940, iar trecerea Nistrului a avut drept obiectiv, dincolo de chestiunea războiului de coaliţie, a soluţionării „problemei ruse” sau a necesităţilor militare imediate, eliminarea unei uriaşe primejdii geopolitice: Ucraina Mare, dornică de reînviere cu sprijinul celui de-Al Treilea Reich.

Dr. Constantin Corneanu

SURSA: http://www.art-emis.ro/istorie/5211-mareal-ion-antonescu-nu-nu-am-gresit-cu-nimic-cand-am-trecut-nistrul-.html

Publicat în ARTICOLE ŞI FOTOGRAFII ALE ALTORA, DOCUMENTE, ISTORIA NOASTRĂ | Lasă un comentariu