Harta Moldovei a lui Dimitrie Cantemir!

Câteva zile în urmă, la Biblioteca Centrală„Hasdeu” a venit un vechi prieten de-al meu, dar și a bibliotecii noastre, cunoscutul pictor, publicist, scriitor Sava Mihailicenco. Deși pe mine este greu să mă miri cu ceva, dar maestrul pensulei și a scrisului a izbutit să facă acest lucru cu desăvârșire.

Domnia sa, ca de fiecare dată a venit cu o surpriză informațională, cred eu de excepție. Mai în scurt, domnul Sava Mihailicenco are un fecior jurist, stabilit în Londra din Marea Britanie de mai mulți ani. Cunoscutul pictor, dar și tată l-a însărcinat pe fiul său, domnul Virgiliu ca acesta să caute în arhive, în biblioteci hărți vechi la subiectul Moldova și Țara Românească.

Feciorul, fiind un bun copil, chiar dacă în prezent este un un bărbat în toată legea, un domn adevărat a îndeplinit rugămintea tatălui său(un mare patriot, îndrăgostit de istorie și Neam-Al.M) și a depistat în Biblioteca Britanică din Londra o hartă interesantă a Moldovei din timpul lui Dimitrie Cantemir.

Cu permisiunea autorităților britanice, harta este retipărită cu prilejul împlinirii în anul 2023, a 350 de ani de la nașterea lui Dimitrie Cantemir și 300 de ani de la trecerea lui în neființă. Este pentru prima dată când harta Moldovei a lui Dimitrie Cantemir se retipărește având dimensiunile reale ale variantei olandeze din 1737.

Domnul Sava Mihailicenco a donat Bibliotecii Centrale a BM„B.P.Hasdeu” un exemplar al acestei hărți unicale, lăsând pe verso o frumoasă dedicație cu autograf. Împreună cu celebra hartă, domnia sa ne-a dăruit și un pliant frumos semnat de istoricul Dinu Poștarencu despre istoricul acestei hărți.

De azi, Biblioteca Centrală are în fondul său cartografic și harta Moldovei lui Dimitrie Cantemir în dimensiunile adevărate, conform originalului, care se păstrează la Londra.

Nu rămâne decât, ca prin acest intermediu să mulțumim disinsului pictor și publicist pentru acest gest remarcabil și dar greu de prețuit. Să ne trăiți La Mulți Ani domnule Sava Mihailicenco!

Alexandru Moraru, istoric, arhivist, publicist și șef serviciu Biblioteca Centrală „Hasdeu”Reclame

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

ALARMĂ! „Treziți-vă! Este Al Treilea Război Mondial..

Vă voi împărtăși pe scurt experiența mea. Echipa mea a tratat în mod direct 6.000 de pacienți. Am format sute de medici care acum își formează studenții. Și, ca grup, am tratat milioane de pacienți, cu succes. Președintele Trump a fost pacientul meu, Rudy Giuliani a fost pacientul meu, Rabi Haim Kanievsky a fost pacientul meu, Rabi Litzman, ministrul sănătății din Israel, anul trecut a fost pacientul meu. Vă spun doar ce persoane m-au contactat pentru tratamente, printre care și președintele Bolsonaro din Brazilia. Acum, experiența mea mi-a dat o perspectivă unică în abordarea Covid 19, care îi ține pe oameni departe de spital.

„Dacă vreți să faceți experiențe pe copii ca pe carbon, este un foarte bun motiv să le faceți o injecție”În ceea ce privește copiii, singurul motiv pentru care ați vrea să-i tratați este dacă credeți în jertfirea copiilor… Dacă vreți să faceți experiențe pe copii ca pe carbon, este un foarte bun motiv să le faceți o injecție. Altfel nu este necesar. Vă voi explica.De fiecare data când evaluați un tratament, trebuie să-l examinați sub trei unghiuri:- Este sigur?- Funcționează? – Aveți nevoie de el?Nu trebuie să-l utilizați numai pentru că aveți capacitatea,  trebuie să fie o necesitate medicală, trebuie să aveți nevoie!

Uitați-vă la „Centers for Disease Control and Prevention” (C.D.C.), la statisticile pentru copiii sub 18 ani care sunt sănătoși, indicele de supraviețuire este de 99, 998% – indicele de supraviețuire fără tratament. Așa cum a spus Dr. Yeadon, virusul gripei este mai periculos pentru copii decât Covid-19. Și el a făcut o estimare că vreo sută de copii la un milion ar putea muri din cauza vaccinării. Cred că numărul ar putea fi mult mai ridicat și am să vă explic și de ce.

„Dacă ați vaccinat majoritatea populației, de ce mai aveți încă epidemie? De ce să mai faceți a treia doza cu același lucru care nu a mers primele două dăți?”

Dacă aveți un grup demografic care nu are nici un risc de a muri de o boală, de ce l-ați injecta cu o otravă mortală? Hai să vedem dacă funcționează. Sunt doua țări din lume care au cel mai mare număr de cetățeni vaccinați: Israel, cu un indice de vaccinare ridicat, de 85%, și o națiune de pe o insulă din oceanul Indian, Seychelles, unde sunt peste 80% de persoane vaccinate. Cele două țări cunosc o epidemie cu varianta Delta. Vă rog, lăsați-mă să vă pun o întrebare: dacă ați vaccinat majoritatea populației dumneavoastră, de ce mai aveți încă epidemie? Asta este numărul unu și, numărul doi: de ce să mai faceți a treia doza (se preconizează deja a patra – n.r.) cu același lucru care nu a mers primele două dăți? Asta ca să știm dacă funcționează sau nu.

„Guvernul israelian este o încarnare a lui Josef Mengele. A permis și a angajat experimentarea umană a propriului popor!”

Hai sa vorbim despre siguranță. Iată adevărata problemă! Sunt trei nivele de siguranță sau de decese, pe carte trebuie sa le vedem: acut, sub-acut și pe termen lung. Acut, aș defini din momentul injecției până la trei luni. Riscul nr. 1 al injecției este formarea de cheaguri de sânge, așa cum a spus Yeadon și conform institutului Salk, de altfel. Apropo! Tot ceea ce spun este susținut de documente, așa că vă rog să nu mă credeți pe cuvânt, faceți propria voastră cercetare. Pot să vă furnizez dovezi la tot ceea ce spun. Conform Institutului Salk, când o persoana primește o injecție cu așa ceva, corpul devine o uzină producătoare de proteine Spike, producând trilioane de proteine Spike care migrează spre endoteliu ce căptușește interiorul vaselor sanguine. Și sunt, în mod esențial, mici spini în interiorul sistemului vostru vascular. Cum celulele sangvine circulă printre ele, se deteriorează și astfel cauzează cheaguri de sânge. Dacă acestea ajung la inimă, apare o criză cardiacă; dacă se întâmplă în creier, se produce un A.V.C. Deci, prima cauză de decese pe termen scurt este formarea de cheaguri de sânge. Și cele mai multe se petrec în primele 3-4 zile. 40% se întâmplă în primele trei zile după injectarea acestei otrăvi mortale.

Cealaltă problemă este că provoacă o miocardită ușoară sau o inflamare a inimii copiilor, sau a tinerilor adulți.

O altă problemă, cea mai îngrijorătoare, este, potrivit unui articol din „New England Journal of Medicine”, conform datelor lor preliminare, rata de avorturi spontane în primul trimestru, la femeile care se injectează în timpul primului trimestru de sarcină, crește de la 10% la 80%. Vreau sa înțelegeți ce tocmai v-am spus: rata de avorturi spontane în primul trimestru la femeile gravide când sunt vaccinate crește cu un factor de 8! Sunt date preliminare și pot să se schimbe în timp, dar vă spun numai situația de astăzi. Aceasta este cea mai mică problemă.O altă problemă este moartea sub-acută. Studiile, care au fost făcute pe animalele injectate cu aceste vaccinuri, au arătat ca toate animalele au reacționat bine prin generarea de anticorpi. Când au fost atacate de virusul împotriva căruia au fost imunizate, un mare procent din ele au murit. Și, când s-a investigat, s-a descoperit că sistemul lor imunitar le-a omorât. Asta se numește cam așa: „amplificare dependentă de anticorpi” (Antibody-Dependent Enhancement – A.D.E.) sau amorsaj patogen sau amplificare paradoxală a sistemului imunitar. Dar e un fapt că multe din aceste animale au murit. Poți contrazice susținând că poate oamenii sunt diferiți de aceste animale. Răspunsul meu este: poate! Totuși, aceste studii nu au fost făcute! Voi sunteți cei pe care se fac studiile în acest moment! Directorul de la Pfizer a spus: „Israelul este cel mai mare laborator al lumii“. Și, deci, aceste studii, pe termen lung pot exclude…Doctorul Luc Montagnier, laureat al Premiului Nobel pentru medicină pentru descoperirea HIV, a spus că este cel mai mare risc pentru umanitate și cel mai mare risc de genocid din istoria omenirii. Și, deci, riscul unei reacții A.D.E. la oameni, care se produce mai târziu, nu este exclus. Întrebarea mea este următoarea: de ce aș vaccina pe cineva cu o substanță potențial distrugătoare și mortală, fără să exclud mai întâi acest risc?Consecințele pe termen lung. Sunt dovezi incontestabile că:- aceasta afectează fertilitatea, perturbă funcția ovarelor, reduce nr. de spermatozoizi;- crește cu certitudine numărul de boli autoimune. Cine știe, de-a lungul timpului, cum aceasta va reduce durata de viață. Și, săptămâna trecută, a fost publicat un articol care arată că aceasta crește riscul de cancer.

Deci, din orice unghi ai privi, fie în context acut, în care provoacă cheaguri de sânge, inflamația inimii și avorturi spontane la jumătatea sarcinii, fie în context sub-acut, în care poate antrena o reacție imunitară patologică dezastruoasă, fie pe termen lung, când provoacă o creștere a bolilor autoimune, cancer și infertilitate. Este foarte îngrijorător! De fapt, voi spune așa: din punctul meu de vedere, guvernul israelian este o încarnare a lui Josef Mengele. A permis, a angajat experimentarea umană a propriului popor! […].

„De ce să vaccinezi pe cineva cu o otravă mortală?”

Primesc zilnic amenințări cu moartea, îmi risc viața, cariera, finanțele, reputația, aproape și familia, totul, doar pentru că stau aici și vă spun aceste lucruri! Pe scurt, voi rezuma: acest vaccin nu e necesar și nimeni nu are nevoie de el! Copiii, deja am spus, au 99,998% șanse să se însănătoșească. Tinerii adulți, între 18 și 45 de ani, au 99,95% șanse să se însănătoșească. Asta, conform C.D.C., același concept.

O persoană care deja a avut Covid-19, și care are anticorpi naturali rezultați, are o imunitate naturală care este de un miliard de ori mai eficientă decât imunitatea artificială indusă de vaccin. Atunci, de ce să vaccinezi pe cineva cu o otravă mortală, care face anticorpi inferiori sau periculoși, când are deja anticorpi sănătoși? Și pe urmă, dacă va uitați la populația cu un risc crescut, care are un indice de mortalitate de 7, 5%… Deci, datele mele, care au fost primele în lume, pe care le-am publicat într-un jurnal evaluat de medici, și care au devenit baza a mai bine de 200 alte studii, care au coroborat cu observațiile mele, arată că dacă-i tratați pe oameni din timp, reduceți mortalitatea cu 85%Deci, la 600.000 americani, am fi putut preveni ca 510.000 să meargă la spital și să moară.

I-am prezentat această informație lui Bibi Netanyahu în mod direct, i-am dat-o în mâini când se ducea în Australia, în aprilie 2020. Și am informat fiecare membru al Ministerului vostru, al Sănătății. Deci, vă întreb: dacă  pot să reduc rata mortalității de la 7, 5% la mai putin de 0, 5% la persoanele cu risc crescut, de ce să folosesc o otravă mortală care nu funcționează și care are efecte secundare teribile și oribile?

„Treziți-vă! Este Al Treilea Război Mondial, este un nivel de rea intenție pe care nu l-am mai văzut în istoria omenirii”

Vă propun un alt exercițiu de gândire. Dacă ar fi ca toată planeta să facă Covid-19 și să nu fie tratată, indicele de mortalitate mondial ar fi inferior la 0,5 %. Nu este ceea ce preconizez eu. Sunt mulți oameni, asta înseamnă că ar muri 35 de milioane. Totuși, dacă urmăm sfaturile unor „lideri mondiali” precum Bill Gates, care a spus anul trecut că 7 miliarde de persoane trebuie să fie vaccinate, indicele de mortalitate ar fi peste de 2 miliarde de persoane.

„Frica îi împinge pe oameni să facă lucruri complet iraționale”

Deci, treziți-vă! Este Al Treilea Război Mondial, este un nivel de răutate și rea intenție pe care nu l-am mai văzut probabil în istoria omenirii. Sunt împotriva sacrificării copiilor, sunt împotriva ideii de a avea un Zeroah și cred că, într-adevăr, Dumnezeu vrea să încerce pe fiecare. Și iată testul: Vă veți închina Mie? Frica voastră vă va conduce la Mine și îmi veți cere ajutorul sau veți alerga la alte „Zeroah”, ale vaccinului, ale guvernelor voastre, ale despoților și tiranilor, ale sociopaților, ale dumnezeilor aspiranți. Nu e nimic nou sub soare. Aceștia sunt diferiți de faraoni, se cred dumnezei. Iar voi vă veți închina lor. Dacă vă veți prosterna înaintea lor, O.K., să vă protejeze ei atunci. Să vedem cum se va termina

Am văzut cum frica îi împinge pe oameni să facă lucruri complet iraționale, care nu au sens, să își sacrifice propriii copii. Și da, Ministerul Sănătății voastre vă minte, statisticile voastre sunt eronate. Dacă vreți ceva real, este un site[1]. Duceți-vă la Israel și puteți vedea că de pe 20 decembrie începe un vârf mare pe curba morților în Israel. Știți ce s-a întâmplat pe 20 decembrie în Israel? A început vaccinarea națională. Și aceste cifre sunt raportate de guvernul israelian! Sunt prea proști ca să le ascundă.

Nu există absolut nicio justificare pentru a utiliza această otravă mortală, decât dacă vrei să sacrifici ființe omenești. Cred că am terminat.

„Guvernele vă mint. Efectele secundare sunt oribile

R.: După tot ce ați spus, nu cred că ați terminat. Apreciem timpul și efortul dvs., modul de expunere foarte clar. Vă suntem recunoscători.

V.Z.:  Aveți întrebări?

R.: Multe întrebări. Dar, pentru a rezuma: 2 miliarde ar muri dacă 7 miliarde ar folosi injecția, după cum a spus d-l. Doctor. E exact?

V.Z.:  Nu, nu după cum am spus eu, ci după cum spun experții mondiali. Vedeți ce spune dr. Malone, care a inventat tehnologia mARN, care are brevetul original pentru vaccin. El spune să nu fie folosit. Guvernele vă mint. Efectele secundare sunt oribile. Dr. K. Hill din Irlanda a declarat că ea crede că de-acum în doi ani, 90% din persoanele vaccinate vor muri. Când dr. Michael Yeadon – sper că va putea să confirme, sper că este încă aici  – când i s-a pus această întrebare, a spus că nu ar merge chiar până acolo. Deci nu știu care este procentul. Poate nu chiar 90%? Și poate nu va fi în doi ani, ci poate în trei.

Și dr. Luc Montagnier, care este laureatul premiului Nobel pentru descoperirea H.I.V., spune că este cel mai mare risc de genocid din istoria omenirii.

R.: Deci, o clipă, dacă […] luăm ca procente din 3 milioane [de vaccinați cu Pfizer], ar însemna sa avem 500.000, 800.000?

V.Z.:  De-a lungul timpului!

R.: Dr. Zelenko, ați menționat studii care, desigur, au venit, și care [arată că vaccinul] este cu siguranță o cauză pentru probleme de fertilitate, a nr. de spermatozoizi și, recent, un studiu despre cancer care  spune că acesta cauzează cancerul. Guvernul va arăta aceste [studii]? De ce le țin ascunse? Vedem tot timpul tot felul de studii: nu e nicio problemă de fertilitate! Nicio problema cu nr. de spermatozoizi! Cancer, la fel! Tot ceea ce ați spus este contrazis nu doar de către guverne, ci de cea mai mare parte a industriei medicale, care ne spune că toate aceste studii care ne spun că vaccinarea este periculoasă sunt toate inventate, sunt toate false și nebunești.

V.Z.:  Pentru persoanele pe care le-ați menționat, dacă ați aduna câți pacienți au tratat de Covid 19 în total, ar da zero! Iar eu am tratat peste 6.000 pacienți. Deci, trebuie să știți cu cine vorbiți. Eu n-am nimic de câștigat aici decât să-mi pierd viața.

„Există constrângere incredibilă, există presiune psihologică, se utilizează forța pentru ca oamenii să se vaccineze!”

Am să vă spun următoarele: da, este un efort foarte bine coordonat pentru a suprima informațiile care ar putea salva vieți, medicamentele precum hidroxiclorochina și ivermectina – care sunt medicamentele cele mai sigure din istoria medicinei -, care au fost suprimate și nu puteți nici măcar să le obțineți în Israel. Medicii care îndrăznesc să spună ceva care contravine narativei oficiale au fost  cenzurați, inclusiv experții mondiali precum dr. Malone, de exemplu, care a pus la punct vaccinul ARNm și care a zis ceva împotriva narativei, a fost scos afară de pe toate platformele media. Puteți să-mi spuneți de ce? Și puteți să-mi spuneți de ce sunt suprimate informațiile despre efectele secundare ale acestei injecții otrăvitoare mortale? Și apoi, de ce există această constrângere incredibilă, această presiune psihologică? Iar acum utilizează forța pentru a spune oamenilor să se vaccineze! Voi ar trebui să răspundeți la aceste întrebări, nu eu! Este un efort coordonat aici și Israelul deschide calea!

R.: Diversele date din S.U.A. nu arată cu adevărat cifrele pe care ni le comunicați.

V.Z.:  De acord, voi ați început. Datele lor arată astăzi 11.000 morți și 450.000 efecte adverse. Mai întâi: asta nu este suficient? Care este pragul vostru pentru morți?

R.: Niciunul.

V.Z.:  Ai lor admit deja unul. La C.D.C. este un lansator de alertă care a spus recent că nu sunt 11.000 de morți, ci 45.000. Asta nu e suficient? Și mai este un studiu de la Harvard din 2009, care a spus că doar 1% din efectele adverse reale sunt raportate. Acum, pot să consider că erupțiile cutanate sunt raportate cu un indice mai mic decât decesele. Deci, pentru beneficiul îndoielii, să spunem ca 20% din decese sunt semnalate, și sunt foarte generos. Deci, dacă luați cele 45.000 ale lansatorului de alertă, sau chiar dacă luați 11.000, așa cum admit ei, cifra este de 50.000  sau de 200.000, aveți de ales.

„Este o conspirație, nu o teorie! O conspirație pentru comiterea unui genocid”

Mai sunt alte două probleme cu aceste date! Am colegi care au pierdut pacienți după vaccin, încearcă să raporteze aceasta și sistemul le respinge rapoartele fără motiv! A doua problemă, și am dovezi și pentru asta: rapoartele pe care le-au depus sunt acum „curățate” din sistem, și nu le mai puteți găsi! De fapt asta nu este o teorie a conspirației, este o conspirație, nu o teorie. Dacă v-aș fi spus acum 18 luni că Covid-19 este o armă biologică, ați fi spus că sunt un teoretician al conspirației. Știți, Noe din Biblie, era un teoretician al conspirației până a început să plouă. Deci, acum, dacă vă spun că este o armă biologică artificială, este o conspirație, dar nu o teorie. Toată lumea e de acord că aceasta a fost creată artificial.

Și chiar știu, știu exact când a fost făcută și numerele de brevet care sunt asociate modificărilor. În 1999, Dr. Ralph Barrett de la Universitatea Carolina de Nord a modificat un coronavirus de liliac și o proteină de suprafață pentru a infecta ființele umane. Apoi această cercetare a  devenit ilegală în America. A fost trimisă pe banii contribuabililor americani de către Fauci la Wuhan unde această cercetare a continuat până au găsit o modalitate de a modifica acest virus, pentru a-l face extrem de distructiv pentru plămânii oamenilor și să cauzeze cheaguri de sânge. Deci, au luat un virus natural și au făcut încetul cu încetul două schimbări de-a lungul timpului. Le-a trebuit 20-22 de ani pentru a-l modifica să devină infecțios pentru oameni și apoi, odată ce infectează oamenii, să le distrugă țesuturile.

Nimeni nu spune că sunt un teoretician al conspirației. Oamenii spun că este o conspirație. Este o conspirație pentru a comite un genocid. E atât de dificil pentru evrei să creadă că ar putea exista un grup de persoane gata să distrugă?

 Este un război împotriva lui Dumnezeu!

Sunt două feluri de a vedea viața: fie priviți ființa umană creată după chipul lui Dumnezeu, și dacă sunteți făcuți după chipul lui Dumnezeu asta înseamnă că viața voastră este sacră. Dacă viața voastră este sacră, aveți drepturile omului. Și dacă aveți drepturile omului, nu este treaba voastră sau a mea să decidem câte persoane trebuie să fie pe planetă și câte trebuie să trăiască sau să moară. Corect? Celălalt sistem, să-l numim sistemul eugenist al lui Darwin, dar în realitate vine de la Cain, este sistemul care spune, în mare, cine este în vârful ierarhiei dominante a vieții? Cei care au cel mai mare avantaj de a supraviețui, ceea ce, inevitabil, duce la trei categorii de persoane: Ubermmensch (supra-omul), Mensch (persoană integră și onorabilă) și Untermensch (sub-omul.

Dacă aplicați asta acum 80 de ani, Ubermensch erau naziștii, care spuneau că sunt descendenți din dumnezei arieni, care în esență era prerogativa lor, dreptul lor de a decide cine să trăiască sau cine să moară. Apoi Menschen, care erau anglo-saxonii; europenii puteau să trăiască și să fie sclavi. Și Untermenschen: evreii, slavii, handicapații, țiganii, prizonierii politici, aceștia trebuiau să devină praf. Pare dintr-o poveste, numai că a omorât 200 milioane de persoane. Și acum este exact același lucru, cu excepția că nu este vorba de antisemitism. Pentru moment e complet diferit. Încă există un grup de persoane care au impresia că au evoluat la un nivel de conștiință mai ridicat și a căror nouă inteligență și nouă perspicacitate le permite să determine aceste lucruri. Nu cred că au evoluat, cred că au involuat ca păgânii. Cred că sunt mamzers [bastarzi], cum se numesc în Torah, și, apropos, nu e nicio diferența cu moloh.

R.: Înțeleg asta, dar noi, C.D.C. însuși și, de asemenea, dl. Biden avem un program de vaccinare. Să spunem că sunt împotriva programului de vaccinare, dar știți, puteți să strigați aici, însă oamenii din America, cred că sunt 200 de milioane de persoane, au făcut vaccinul. Îmi pare rău, asta-i tot ce cer.

V.Z.:  Atunci lăsați-mă să vă vorbesc despre C.D.C. Președintele Trump a emis un decret în care se spunea că „fiecare american ar trebui să aibă acces la hidroxiclorochină”. Acest ordin a ajuns la Secretarul Sănătății și Serviciilor Sociale, Azar, și a ajuns până la urmă la C.D.C. prin dr. Rick Bright. Și, ceea ce a făcut dr. Rick Bright, în loc să folosească dreptul și să încerce să facă o lege care ar fi dat accesul la acest medicament fiecărui om, de fapt fiecărui american și fiecărui om din lume – pentru că cea mai mare plângere pe care am primit-o din Israel a fost că C.D.C.-ul vostru și F.D.A.-ul vostru nu l-au aprobat. Pentru că mai ales guvernul israelian este o mare marionetă a tot ceea ce fac americanii. Deci, pentru că americanii nu erau gata să facă asta, nici Israelul nu era gata să o facă. Și atunci ce au făcut? Au creat o autorizație de utilizare restrânsă care restrângea și limita accesul numai la pacienții spitalizați, ceea ce are ca efect tăierea lui de la pacienții cu consultații externe, acasă. Aceasta a fost documentat de către Dr. Rick Bright însuși într-un documentar intitulat „Totally Under Control”. Nu sunt cuvintele mele, sunt cuvintele lui.

„Sfaturi și recomandări ale unui guvern care vă vrea moartea”

Mai mult decât atât, au retras mai apoi și autorizația de utilizare în urgentă a hidroxiclorochinei, și au folosit studiul din Lancet care arată că hidroxiclorochina omoară oameni. Problema acestui studiu este că e vorba de o fraudă, și Lancet a trebuit să-l retragă pentru că era bazat pe date care nu există. Dar F.D.A. și C.D.C. au folosit acest studiu după ce a fost retras, pentru a revoca autorizația utilizării de urgență. Motivul este că dacă un medicament are o autorizație de folosire în urgență, celelalte medicamente n-o pot avea. Trei săptămâni mai târziu, Remdesivir, fabricat de „Gilead Pharmaceuticals” a primit o autorizație de folosire de urgență și un contract de 3 miliarde de dolariȘi Remdesivir n-a dovedit niciun beneficiu. A redus sejurul la spital cu 5 zile, dar fără beneficii de supraviețuire. Și costă 3.200 $ pentru un pacient și e intravenos. Medicamentele pe care le foloseam costă 20 de cenți pilula, acasă, și a redus decesele și spitalizările cu 84%. Aceasta înseamnă că a redus partea de piață a Remdesivir-ului cu 84%. Deci C.D.C. nu este o autoritate pentru mine. Știți, după Institutul Național de Sănătate (N.H.I.), în acest moment nu vă puteți să trata de Covid- 19 decât în spital și dacă oxigenul din sânge este sub 92%. Astea sunt acuma sfaturile și recomandările unui guvern care vă vrea moartea.

„Guvernele noastre sunt corupte. Guvernele noastre complotează!”

După 18 luni și zeci de studii care au arătat că sunt 85 % în medie de beneficii pentru vindecare, evitând spitalizările și decesele, aveți o agenție guvernamentală care încă mai face recomandări proaste. Au pierdut toată credibilitatea. Da, guvernele noastre sunt corupte. Da, guvernele noastre complotează.

Știți că dacă eu aș organiza așa ceva, m-aș duce la un lider mondial, la Bibi (Netanyahu) sau Bennet și le-aș spune: „Ascultați, iată aici 500 milioane de dolari, îi vom pune într-un cont pe care nimeni nu îl poate urmări. Doar ascultați-ne. Dacă nu, vă vom omorî familia”.

R.: De acord.

V.Z.:  De fapt, […] un singur evreu din 10 a părăsit Egiptul și a ajuns în Israel. Asta înseamnă că doar 10% din poporul nostru este capabil să facă trecerea psihologică de la sclavie la gândirea mântuitoare. Asta e problema!

Este un conflict între două sisteme care nu pot coexista: o conștiință centrată pe Dumnezeu și o conștiință centrată pe sine. Nimic nou sub soare. E același lucru. Doar că acum câmpul de bătălie este Covid-19.

R.: De acord. Mulțumesc mult, domnule doctor! Vreau să fac și un comentariu personal, pentru că am folosit protocolul dvs. Eu însumi am făcut Covid- 19 și am putut să obțin protocolul dvs. aici.

V.Z.:  Sunt fericit că sunteți mai bine. Sper ca toți ceilalți evreii să fie ca dvs.

R.: Ei bine, sunt în aceeași barcă. A funcționat în patru zile. Vă mulțumesc d-le dr.!

V.Z.:  Pentru puțin! Atunci de ce toți ceilalți evrei nu pot?

R.: Este o experiență personală în ceea ce mă privește.

V.Z.:  Bineînțeles, dar nu este vorba de mine, e vorba de Kol Israel. De ce ceilalți evrei de pe tot pământul nu au același tratament?[2]

Dr. Vladimir Zelenko, S.U.A.

SURSA: https://www.art-emis.ro/jurnalistica/treziti-va-este-al-treilea-razboi-mondial-este-genocid-planetar

Notă – Dr. Vladimir Zelenko vorbește vorbește în fața unor rabini despre genocidul planetar. Dr. Vladimir Zelenko  este medic de familie agreat de Consiliul de Administrație de peste 20 de ani. A fost descris de către pacienții săi ca membru al familiei a mii de familii și este un medic consilier pentru Corpul Ambulanțelor Voluntare la Kiryas Joel din New York. A elaborat cunoscutul „Protocol Zelenko” care a salvat nenumărate vieți în lumea întreagă. Este cunoscut la New York pentru găsirea unui tratament preventiv foarte eficient pentru Covid 19. A publicat numeroase studii și a vindecat mii de persoane. În cele de mai jos explică în fața unui tribunal rabinic  („Beth din) de ce vaccinarea actuală anti-covid este  o erezie științifică cu mult mai periculoasă pentru sănătatea publică decât ceea ce afirmă Doxa. Într-o filmare video[3] revine asupra cifrelor farmacovigilenței din Statele Unite care arată o mortalitate catastrofală a celor mai tineri și avorturi spontane de 8 ori mai multe la femeile gravide. El arată că și dacă întreaga planetă ar avea covid, ar fi maxim 35 milioane de decese; dimpotrivă, dacă s-ar vaccina 7 miliarde de indivizi, așa cum preconizează Bill Gates, ar fi aproape 2 miliarde de morți! Mai amintește că mortalitatea a explodat în Israel începând cu sfârșitul lui decembrie 2020. (cf. graficului)–––––––––––[1] Worldometer – statistici în timp real din lume (worldometers.info[2] Sursa – https://www.lelibrepenseur.org/vaccination-covid-le-dr-zelenko-met-en-garde-contre-un-potentiel-genocide-planetaire/ – 10 august 2021 șihttp://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/cunoscutul-si-controversatul-medic-vladimir-zelenko-critica-vehement-vaccinarea-covid-treziti-va-este-al-treilea-razboi-mondial-este-un-nivel-de-rautate-si-de-rea-intentie-pe-care-nu-l-am/ – 17 august 2021[3] //odysee.com/@2FA:1/DrVladimirZelenko:3″>https://odysee.com/@2FA:1/DrVladimirZelenko:3

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

COPIII MEI, ISTORIA ȘI CĂRȚILE SUNT VIAȚA MEA

Alexandru MORARU (1952) istoric-arhivist, publicist, autor și editor a mai multe volume de carte istorică apărută la Chișinău și Iași, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Chișinău din 2014, membru de onoare a Asociației Naționale„Cultul Eroilor„Regina Maria”. S-a născut la 30 octombrie 1952, în comuna Jevreni, r-nul Criuleni. Provine dintr-o familie de intelectuali deportați de organele de ocupație sovietică în 1941 și este nepotul lui Ion Alexandru Moraru, membru al upravei județului Orhei, care la 25 martie 1918 a votat unirea Basarabiei cu România la nivel de județ, ulterior arestat și împușcat de ocupanții sovietici.

După absolvirea școlii medii din satul de baștină (1959-1969) a fost admis la facultatea de istorie a Universității de Stat din Moldova (1970-1976). A urmat stagiii științifice, cursuri de instruire și perfecționare atât în țară, cât și în afară.După absolvirea universității și-a început activitatea pedagogică în calitate de profesor de istorie și științe sociale la ȘPT-23 din or. Criuleni (1976-1979).Ulterior a fost șef secție scrisori la redacția gazetiei raionale din Criuleni„Biruitorul” (1980-1984); întemeietorul și directorul muzeului raional de istorie și etnografie Criuleni (1984-1994); coordonator, apoi șeful Departamentului organizatoric la Partidul Forțelor Democrate (1995-1998); colaborator științific superior în secția Valorificarea Documentelor de Arhivă, apoi șef secție Completare, Arhive Departamentale la Arhiva Națională a RM (2000-2005); șef secție Valorificarea Documentelor de Arhivă la Arhiva Organizațiilor Social-Politice a RM (fosta arhivă a CC al PCM)(2005-2008); colaborator științific în secția Știință la Centrul de Cultură și Istorie Militară (2011-2014). Din 2014  și până în prezent șef serviciu la Colecția Carte Veche și Rară a Bibliotecii Centrale a BM„B.P.Hasdeu”.

A desfășurat o fructuoasă activitate de publicare a documentelor de arhivă și materialelor istorice inedite, rezultate ale cercetărilor pe parcursul activității sale în arhivele statului; editarea a mai multor publicații în domeniu; aduce lumină asupra adevărului istoric al Basarabiei și al românilor basarabeni din perioada interbelică și a ocupației sovietice. A colaborat cu mai multe publicații periodice din Basarabia și România, publicând diferite articole despre marile personalități ale neamului, despre oameni iluștri de cultură și știință pe care i-a adus Basarabia.

În cadrul Bibliotecii Centrale„Hasdeu” a organizat un număr impunător de conferințe știinifice dedicate patronului spiritual al instituției B.P.Hasdeu, la care au fost antrenați oameni de știință din Republica Moldova, România și Ucraina; este președintele Clubului Istoricilor (din 2016) prin intermediul căruia informează și educă tânăra generație în spiritul dragostei de Neam, de Țară, de trecutul glorios. (la acest subiect, domnia sa a organizat și moderat la instituția în care muncește la 31 mai 2016 prima conferință științifică tematică din tot spațiul românesc„Mareșalul Antonescu în istorie și istoriografie”; la 19 aprilie 2018 a organizat și moderat „O întâlnire de suflet cu președintele Traian Băsescu” etc.

A înființat și gestionat mai multe bloguri în Internet:„Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru”, „Alexandru Moraru Blog”, „Istorici Mari și Mici”, „Blog de Istorie Militară”,„Arhivus”, „Jevreni din inima Basarabiei”, „Măgdăcești din inima Basarabiei”, „Colecții Speciale”. A înființat studioul de creație„Alexandru Moraru Film” pe portalul http://www.youtube.com și are la activ peste 450 de filme și filmulețe.

Opera: Două din cărțile domniei sale – „Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia 1941-1944. Culegere de documente” (în colaborare) și „Basarabia antisovietică”, – au apărut de sub tipar în anii 2008-2009, în cadrul colecției „Români în istoria universală (vol. 128 și 145), la Casa Editorială „Demiurg” din Iași, cărțile fiind prefațate de marele istoric și om politic Gheorghe Buzatu. Apoi au urmat alte volume, editate la Chișinău. Colaborarea cu profesorul Gheorghe Buzatu a adus roade excepționale.

A mai scris și editat:în colaborare„Racovăț de sub cetatea Sorocii”(2006);„Victimele terorii comuniste din Basarabia.Documente secrete sovietice”(2010);(în colaborare)„Garda de Fier în Basarabia.Documente și Materiale”(2011);„Basarabia: Scrisori către Mareșal”(2014) „Basarabia Mareșalului Antonescu. Documente și Materiale”(2015);„Materialele conferinței științifice„Mareșalul Antonescu în istorie și istoriografie”(2016);„În labirintul documentelor secrete (2017),„Ecoul Unirii reconstituire”(2018);în colaborare„Victimele ocupanților sovietici și călăii lor”(2018); „Adevărul despre Odesa sub români.Mărturii ale localnicilor, documente și materiale”(2020);în colaborare„Armata română sub lupa imperiului rus.1912 reconstituire”(2021)

Majoritatea cărților scrise și editate de Al. Moraru au fost menționate cu premii și Diplome de Excelență în cadrul Salonului Internațional de Carte și a Festivalului Național al Cărții și Lecturii. Două din aceste volume: „Basarabia: scrisori către Mareșal” (2014) și „Basarabia Mareșalului Antonescu” (2015) au intrat în lista celor 10 cărți, cele mai citite cărți din anii respectivi, prima s-a plasat pe locul 8, iar a doua pe locul 4 din zece.

Despre: Anatol Petrencu„Istoria fără falsuri și legende cominterniste”(despre noul volum a lui Al.Moraru) în „Gazeta de Chișinău”nr.2 din 22ianuarie 2021, pag.14 ;

 Emisiunea„Oameni și Destine”-Alexandru Moraru-istoric, arhivist și publicist (interviu excepțional de cunoscuta interpretă și ziaristă Indiana (https://www.youtube.com/watch?v=h5YDjQvpWI4&ab_channel=ALEXANDRUVALERIUMORARU

Medalia „Zamolxe” pentru istoricul Alexandru Moraru și scriitorul Vlad Pohilă https://www.youtube.com/watch?v=CBjskVa4f3o&ab_channel=ALEXANDRUVALERIUMORARU

Emisiunea„Rostul Zilei:lansarea volumului „Ecoul Unirii” https://www.youtube.com/watch?v=CBjskVa4f3o&ab_channel=ALEXANDRUVALERIUMORARU

Emisiunea TV Ialomița„Retrăiri istorice in veacul XXI” https://www.youtube.com/watch?v=h_DvvvwCGx4&ab_channel=IalomitaTVChannel

Clubul Istoricilor la Biblioteca Centrală„Hasdeu”(24.01.2019) https://www.youtube.com/watch?v=pHPNFrPDKHQ&ab_channel=ALEXANDRUVALERIUMORARU

Postul „Vocea Basarabiei” despre cartea lui Alexandru Moraru„Basarabia Mareșalului Antonescu” https://www.youtube.com/watch?v=5aQxRjsmkmw&ab_channel=ALEXANDRUVALERIUMORARU

Volumul Victor Ladaniuc„Mai întâi și la-nceput…”, Fundația„Draghiștea”, Chișinău, 2008, „Devotament față de breaslă: Alexandru Moraru”- pag.255-271

Volumul Victor Ladaniuc„Împreună”, vol.I, Fundația„Draghiștea”, Chișinău, 2017, pag.84-89; 253-264

Mențiuni: Diplomă de Excelență a Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere-SRI; Societatea Culturală Art-Emis (2014)(România);  Premiul „Mile Carpenișan”pentru curaj și excelență în jurnalism (2015)(România); Placheta Honoris Causa Art Emis Academy 2017;(România) Diploma și Medalia„CENTENAR” a Asociației Naționale a Cavalerilor de Clio-filiala Maia Catargi (2018) (România); Titlul de Cercetător al Anului 2018  al Bibliotecii Municipale„B.P.Hasdeu”(Republica Moldova); Medalia„Zeul Zamolxe”(2019)

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Eugen Statnic – „Înstrăinarea Basarabiei”

Alecu Reniță, Chişinău, director al revistei naționale „Natura” 

Eugen Statnic-Instrainarea Basarabiei

În Basarabia, bătălia dintre minciuna oficială și adevărul prigonit a săpat tranșeele cele mai adânci, a luat libertatea și viața celor mai luminate minți, a întors pe dos și a mutilat milioane de destine. Ideologii mai vechi și mai noi de la Moscova au experimentat cele mai barbare metode de a asimila forțat și a rusifica românimea băștinașă, de a o dizolva prin colonizări masive, de a o strămuta sau a o extermina fizic prin teroare, foamete și deportări. În primii ani de „eliberare”, adeseori tranșeele erau transformate în gropi comune. În fața tăvălugului ucigaș, populația înspăimântată și dezumanizată, transformată în cobai, căuta să  supraviețuiască și accepta fără discernământ falsurile și minciunile oficiale. Până ele, aceste falsuri și minciuni perfide, au ajuns să fie percepute ca adevăruri axiomatice, ca parte din meniul zilnic al moldovenilor sovietici. Tranșeele dintre mulțimile îndoctrinate și elitele lor lucide se transformau în prăpastie. Astfel, în momentul prăbușirii Uniunii Sovietice (decembrie 1991), în Republica Moldova se aflau, pe un mal de prăpastie, moldovenii rusificați, iar pe celălalt mal, elitele lor deșteptate. Se cerea foarte multă înțelepciune și  răbdare ca să poți construi poduri în sânul aceluiași neam și să-i unești pe moldovenii intoxicați de ură împotriva identității lor românești și a poporului din care își trăgeau rădăcinile și seva.

Eugen Statnic, un basarabean expulzat din casa părintească de „eliberările” staliniste, face parte din acei înțelepți, care după multe decenii de exil, se reîntoarce la baștină să aducă adevărul, înțelegerea și pacea între frați. Viața lui e o poveste aparte, care cuprinde și se suprapune peste drama și destinul Basarabiei înstrăinate. Denumirea cărții, pe care am onoarea s-o deschid cu un cuvânt înainte, e parte din îndelungatele sale trăiri și frământări sufletești, e adevărul adunat din zeci de arhive și mii de documente, e pâinea întremătoare și contribuția dânsului la vindecarea moldovenilor otrăviți și readucerea lor la starea de oameni liberi și demni.

În urma intervenției armatei roșii (28 iunie 1940) în Estul României, peste trei milioane de cetățeni români au rămas ostaticii regimului de ocupație, ei fiind scoși în afara legii și a drepturilor elementare. Adolescentul Eugen Statnic a trăit împreună cu familia sa acele zile de groază, fără să reușească să fugă peste Prut. El devine martorul „paradisului” adus de tancurile rusești și înregistrează, chiar imprimă, în memoria sa absolut fenomenală, fiecare eveniment și zi trăită „sub sovietici”. Mărturisirile sale făcute public la emisiunea „Istoria în mișcare” de la postul de radio „Vocea Basarabiei” (peste 12 ore de înregistrări) sunt documente vii ce îmbogățesc enorm arhivele mute din Republica Moldova.

Când a revenit la Chișinău, după 70 de ani de înstrăinare și despărțire forțată, vedeam cum inima nu îi încăpea în piept. Avea chipul pelerinului ajuns la locurile sfinte. Priveam la statura lui de voievod reîntors la domnie și nu-mi venea să cred că mă întâlnesc cu Basarabia interbelică. E cam singurul reprezentant al acelor vremuri de renaștere și afirmare națională, care a spus deschis adevărul despre perioada de „ocupație românească” a Basarabiei. Contrar mitologiei și tezelor istoriografiei sovietice, Eugen Statnic și-a povestit sincer viața pe care a trăit-o acasă, „sub  români”. Școala era școală, preotul era preot, satul era sat, iar gospodarul – gospodar. Cu amintiri convingătoare, cu date exacte, cu argumente incontestabile, Eugen Statnic a demonstrat că cei 22 de ani, atât de huliți de propaganda sovietică, în realitate au fost salvarea și renașterea Basarabiei românești. Salvare de teroarea roșie, salvare de foametea cumplită din 1932-1933, salvare de atrocitățile comise în Transnistria.

Îmi permit să afirm că Eugen Statnic este unul dintre primii basarabeni reîntorși la baștină, care inițiază prin mărturisirile sale din mass-media procesul reabilitării perioadei interbelice. Totodată, el reușește să reprezinte cu demnitate generația de aur a basarabenilor, formată în timpul României reîntregite, acea generație care urma să finalizeze uriașa operă de integrare ireversibilă
a Basarabiei în statul unitar român. Însă, ca de atâtea ori, de la 1711 încoace, Rusia imperială a intervenit militar la 28 iunie 1940 și a dezmembrat România, spulberând visul tuturor românilor adunați în frontierele lor naturale la 1 decembrie 1918. În mare măsură, generația de aur a basarabenilor, din care făcea parte și Eugen Statnic, a fost mânată spre Siberiile de gheață sau transformată în carne de tun după august 1944. Ceilalți, care au izbutit să treacă Prutul, erau vânați de regimul comunist instalat de Stalin la București și „dăruiți” Uniunii Sovietice pentru a fi aruncați în lagărele morții. Spaima și muțenia au acoperit întregul spațiu românesc. Basarabia românească a devenit cel mai temut și tabuizat subiect pe ambele maluri ale Prutului, iar sârma ghimpată avertiza poporul român că poate fi mutată dincolo de Siret sau chiar de Carpați.

Din generația de aur a Basarabiei interbelice au rămas „lupii singuratici”, care urmau să fie hăituiți și vânați până la ultimul. Or, prinși și aduși în grădinile zoologice de la Chișinău, Cernăuți, Kiev, Moscova sau Vladivostok. Iar cei rămași în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.) trebuiau să aleagă între închisoare, casa de nebuni, tăcere totală ori colaborare. Astfel, după august 1944, generația de aur a fost substituită de homo moldovanus sovieticus, o specie plodită în laboratoarele Kremlinului, o specie menită să urască România și tot ce este românesc.  Această specie de mancurți, prezentă în toate instituțiile sovietice din R.S.S.M., a săpat tranșeele între frați, a mutilat sufletul și creierul a milioane de moldoveni, educându-i în spirit imperial și antiromânesc.

Reîntors acasă după 70 de ani, Eugen Statnic a găsit o altă Basarabie, decât cea românească pe care o cunoștea la despărțirea forțată. Una plină de minciuni și baricade, una dezorientată și înstrăinată. Atunci, a decis să-și ajute frații, să le dăruiască partea de adevăr, care le-a fost furată, să le dea cărțile exilate, să le mărturisească în cadrul a zeci de emisiuni ceea ce a fost în  realitate, nu scornelile propagandistice ale regimului de ocupație. „Înstrăinarea Basarabiei” este o carte de leac, o carte curajoasă, plină de adevăruri. În spatele fiecărei file se află o arhivă de documente. Nu invenții propagandistice de felul că Rusia țaristă ne-a „eliberat” de otomani, iar cea sovietică de români. Eugen Statnic știe prea bine că tancurile ruginesc, iar adevărurile nu. Prin expunerea clară și argumentele incontestabile, el stropește cu apă vie memoria înțepenită și schilodită a moldovenilor sovietici.

E convins că boala stalinistă poate fi tratată, e convins că basarabenii se vor spăla de rușinea românofobiei. El le vorbește părintește și îi iubește pe toți. La fel, îi vrea pe toți într-o familie unită, în una mare în care să încapă în pace tot neamul românesc. Cărțile sale închinate pământului matern reprezintă ușa prin care fiecare poate să intre în Țara fabuloasă în care s-a născut basarabeanul Eugen Statnic, Țara reîntregită în hotarele ei dăruite de Dumnezeu, Țara cu numele atât de frumos și de al nostru – România!

Alecu Reniță, redactor șef revista„Natura” Chișinău

SURSA: https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/eugen-statnic-instrainarea-basarabiei

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Marele tribun al Basarabiei: Dionisie Gulkin la 160 ani de la naștere

Se consacră jubileului de 160 ani,

 de la nașterea lui Gulkin Dionisii Petrovici,

deputat al țăranilor din gubernia Basarabia,

în Duma a treia de Stat a Imperiului  Rus.

ÎMPOTRIVA NELEGIUIRILOR AUTORITĂȚILOR ȚARISTE.

Discursul din 22 februarie 1910, la ședința Dumei a treia de Stat a Imperiului rus,

 al deputatului din partea țăranilor guberniei Basarabia Gulkin D.P. și posibilitatea

 tragerii lui la răspundere penală.

(În august 1910, Ministrul Afacerilor Interne al Imperiului rus Stolâpin P.A.1 a examinat dosarul Nr.4167 din 9 august 1910 al Departamentului Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Imperiului rus, cu titlul: „Despre tragerea la răspundere penală a membrului Dumei de Stat de la gubernia Basarabia Gulkin D.P., pentru calomnierea șefului secției poliției rurale nr. 4 din județul Orhei, gubernia Basarabia, Reev”) și a semnat concluzia la dosar. După care l-a înaintat spre examinare Consiliului de Miniștri, cu a cărei concluzie dosarul a fost înaintat pentru Înalta apreciere, Împăratului Rusiei Nicolai al II-lea).

Intentarea cauzei penale împotriva lui Gulkin D.P a fost inițiată de clanul moșierilor Krupenski, care ținea sub control întreaga Basarabie și care prin intermediul Partidului de Centru din Basarabia, controlat de ei, l-au promovat în Duma de Stat. Ei voiau să folosească capacitățile acestui țăran de naționalitate rusă din Telenești, cu credință în Tătuca–Țar, în scopurile lor politice. Dar în mai 1909 Gulkin D.P iese de sub controlul lor, se declară deputat independent și devine un adevărat tribun al poporului.

 Dacă Gulkin D.P. ar fi fost condamnat conform cauzei penale inițiate, el ar fi fost lipsit de mandatul de deputat.

Trebuie de menționat că tentativa forțelor reacționare din Basarabia de a se răfui cu deputatul țăranilor basarabeni în Duma imperială rusă, Gulkin D.P., a eșuat și nu a reușit să frângă voința acestui om drept, viteaz și înțelept. Până la expirarea împuternicirilor sale de deputat, la 9 iunie 1912, sub cupola Palatului Taurida din Sanct Petersburg, unde aveau loc ședințele Dumei de Stat a Imperiului rus, de mai multe ori a răsunat vocea deputatului țăranilor din gubernia Basarabia, Gulkin D.P. în apărarea drepturilor moldovenilor și a altor popoare alogene, a celor de religie neortodoxă, a țăranilor și a muncitorilor, împotriva nelegiuirilor autorităților țariste.

„Noi, rușii, săvârșim acte de violență față de un popor atât de integru ca moldovenii. Cum am putea atunci să atragem de partea noastră popoarele ne ruse, ca să muncească cinstit împreună cu noi întru binele statului, când noi ne batem joc de ele”. (Sesiunea 4-a, ședința 18-a din 12 noiembrie 1910).

„Eu consider, ca om rus ce sunt, ca cetățean rus onest, mie mi-ar fi rușine dacă nu aș spune despre toate acestea în Duma de Stat”. (Sesiunea 4-a, ședința 50-a,din 04.02.1911).

„… dacă aș fi exclus definitiv din Dumă, nu aș fi de acord să tac, atunci când nu tace poporul”.

(Sesiunea 4, ședința 99,din 22.04.1911).

„ … îi iubesc pe moldoveni și îndeobște îi iubesc fără excepție pe toți alogenii, cum li se zice, iubesc toate popoarele conlocuitoare din Rusia, ne ruse, ca pe frații și copii mei, așa și pe moldovenii mei basarabeni”. (Sesiunea 4-a, ședința 50-a,din 4 februarie 1911).

„…dacă se înfăptuiește rusificarea forțată a alogenilor, asta nu o face poporul, poporul rus nu dorește nicidecum așa ceva, ci o face o clică de impostori care seamănă discordie și vrajbă printre cetățenii ruși.” (Sesiunea 5-a, ședința 73-a din 22 februarie 1912).

                „Eu întreb: de ce Duma de Stat nu a binevoit ca în tot acest răstimp să facă să treacă proiectul de lege cu privire la abolirea pedepsei cu moartea sau alte proiecte de lege necesare țării? De ce Duma de Stat nu a împroprietărit țăranii cu pământ? (Sesiunea 5-a, ședința 109-a din 18 aprilie 1912).

                „Repet, dați-le țăranilor pământ, și dați-le în Rusia europeană, dar nu-i goniți la Răsăritul Îndepărtat. Numai în felul aceasta veți liniști țărănimea, ci nu cu pluguri cu aburi și cu locomobile.” (Sesiunea 5-a, ședința 108-a din 17 aprilie 1912).

„Din câte înțeleg eu, Rusia noastră este o țară a circularelor și a hotărârilor obligatorii, Rusia este țara luării de mită și a estorcării, Rusia este țara samavolniciei, Rusia este țara pogromurilor, a pedepsei cu moartea, și poporul nu are la ce se aștepta de la actuala Dumă”. (Sesiunea 5-a, ședința 71-a din 18 februarie 1912).

„Așadar, domnilor, Duma de Stat, majoritatea burgezo-moşierească a Dumei de Stat, după cum a botezat-o membrul Dumei Gheghecikori, a susținut poporul tot așa cum îl susține frânghia pe cel spânzurat”. (Sesiunea 5-a, ședința 75-a din 24 februarie 1912).

”Discursurile de opozant și proveniența țărănească l–au făcut pe Gulkin în una din cele mai strălucite figuri din Duma de Stat de legislatura a treia”, –  menționează Iana Anatolievna Sedova în cartea sa «Октябрический режим». Том. 1, Москва, 2018, pag. 421.

La analiza multor probleme examinate de Duma a treia de Stat, Ia. A. Sedova îl citează pe deputatul țăranilor basarabeni. (În două volume ale cărții sale, care conțin 2 100 pagini, Ia. A. Sedova îl menționează pe D. P. Gulkin de 135 de ori, inclusiv de 62 ori citează discursurile lui D. P Gulkin în Duma de Stat. – A.G.).

I. Deputatul moldovenilor basarabeni în Duma imperială rusă.

 Gulkin D.P. (1861-1947), deputat din partea țăranilor guberniei Basarabia în Duma de Stat de legislatura a treia, a Imperiului Rus (în anii 1907-1912), de naționalitate rus, ortodox de rit vechi rus, din târgușorul Telenești, județul Orhei, gubernia Basarabia, țăran fără pământ, arenda 4 desetine de pământ moșieresc. Timp de 15 ani până la alegerea în Duma de Stat a fost judecător al judecătoriei de plasă (judecata țărănească), din plasa Telenești, a fost ales membrul curții de jurați a Tribunalului regional Chișinău. Până în mai 1909 a fost președinte al organizației de plasă a Uniunii poporului rus. Nu avea studii, nu a terminat nici măcar școala primară. A fost un autodidact. Citea foarte mult și avea cunoștințe profunde în istorie, literatură, filosofie. A adunat o bogată bibliotecă. Era abonat la ziare în limba franceză ce se editau la Paris. Cunoștea limbile: germană, franceză și română. Vorbea, citea și scria în limba evreilor Basarabiei, în idiș. Era un om profund religios și drept. Un bun cunoscător al religiei ortodoxe și în special a celei de rit vechi. Dumnezeu sau natura l-au înzestrat cu o memorie bună și o minte ascuțită, cu un talent oratoric și un simț fin al umorului.

Cadeputat al țăranilor guberniei Basarabia în Duma de Stat de legislatura a treia, a Imperiului rus, Gulkin D.P., a fost unicul apărător al drepturilor și demnității moldovenilor basarabeni în organul legislativ suprem al Imperiului rus. Practic în fiecare al doilea discurs al său, din cele 225 discursuri rostite de el la ședințele plenare ale Dumei de Stat, sunt abordate problemele Basarabiei și ale țăranilor moldoveni care l-au delegat în Duma imperială rusă, precum și problemele muncitorilor și țăranilor, ale popoarelor alogene, ale celor de religie neortodoxă. Discursurile sale erau des întrerupte de aplauze și de 56 de ori cu strigăte ”Bravo!” (Textele discursurilor sale în Duma de Stat cuprind peste 450 pagini).

Gulkin D. P. și-a îndeplinit cu demnitate obligațiile sale de deputat față de alegătorii săi.

Când citești textul discursului lui D.P. Gulkin din 22 februarie 1910, la ședința Nr. 53, sesiunea 3-a, a celei de a treia Dume de Stat a Imperiului rus, ai impresia că acesta este discursul unui răzvrătit, sau al unui social-democrat.

                Fiind adus în Dumă de Uniunea Poporului Rus și de Partidul de Centru al Basarabiei, D.P. Gulkin până la mijlocul lunii mai 1909, era nevoit la indicația șefilor săi de partid să vorbească de la catedra Dumei de pe poziții proguvernamentale, împotriva cadeților, social-democraților, celor din partidul muncii și altor fracțiuni și grupe progresiste. Aceasta îi crease faima de deputat-țăran reacționar și monarhist convins.

Faptul că colegii săi din fracțiunea moderaților de dreaptă, atunci când în iunie 1908 a propus ca moldovenilor din Basarabia să li se permită predarea pentru doritori a limbii moldovenești în școlile primare, l-au silit să renunțe la propunerea sa. Aceasta a dat o primă fisură în relațiile sale cu colegii de fracțiune. (În articolul ”Limba locală în Basarabia”, scris de el în seara zilei de 12 noiembrie 1910 și publicat respectiv la 17 și 18 noiembrie 1910 în ziarele ”Bessarabskaia jizni” și ”Bessarabeț”, D.P. Gulkin menționa: „… eu de la începutul primei sesiuni a Dumei a treia de Stat m-am străduit să fac ceva pentru Basarabia și în special pentru moldovenii care m-au ales în Dumă.”

În cadru examinării proiectului de lege „ Despre comunitățile ortodocșilor de rit vechi”, (mai 1909), în care colegii săi de fracțiune și-au permis atacuri dure și înjositoare la adresa coreligionarilor săi, îl fac să primească o hotărâre radicală și D.P. Gulkin iese din fracțiunea națională rusă (noua numire după fuziunea moderaților de dreapta cu grupul național rus), și se declară deputat independent. El de asemenea părăsește Uniunea Poporului rus.

La 10 noiembrie 1910 la examinarea articolului 16 a proiectului de lege „Despre școlile primare”, D.P. Gulkin a propus ca și moldovenilor din Basarabia să li se acorde dreptul la școală primară în limba maternă. Pentru această propunere D.P. Gulkin a fost exclus din Partidul de Centru din Basarabia. Dar după expresia liderului mișcării naționale din Basarabia Ion Pelivan: „Gulkin deveni simpatic pentru orice suflare românească din Basarabia”.

„Noi confirmăm că Gulkin, cel care a apărat interesele limbii moldovenilor, este un adevărat reprezentant al națiunii moldovenilor”, menționa gruzinul E.P. Gheghecikori2, liderul fracțiunii social-democrate, la 12 noiembrie 1910, la ședința 18-a, sesiunea a 4-a Dumei a treia de Stat.

 (La 12 noiembrie 1910, la 12 popoare din Imperiul rus și anume: lituanienilor, polonezilor ,nemților, tătarilor, estonienilor, letonilor, armenilor, gruzinilor, cehilor, bureaților, calmâcilor și evreilor li s-a acordat dreptul la școală primară în limba maternă. Sub influența celor 8 deputați reacționari din Basarabia, propunerea lui D.P. Gulkin a fost respinsă. Moldovenilor, ucrainenilor, belorușilor și popoarelor musulmane (cu excepția tătarilor) li s-a refuzat acest drept, care a fost permis celor 12 popoare menționate mai sus).

„Pentru cei ce cunosc trecutul Basarabiei,  nu este un secret că, în momentele grele pentru elementul românesc de aici, unii străini au îmbrățișat cauza lui dreaptă cu devotament și sinceritate.

Relevăm astfel cererea lui D. Gulkin, făcută în Duma rusească la ședința de la 10 noiembrie 1910, ca să se acorde și românilor din Basarabia dreptul de a învăța în școală în limba lor maternă, așa cum legea ce se discuta în Dumă acorda acest drept armenilor, gruzinilor, tătarilor etc.”, – menționa, într-un articol publicat în ziarul „România Nouă”, nr.  171 (394), din 25 decembrie 1926, Leon T. Boga, istoric și publicist român, care înainte de anul 1940, timp de mai bine de 20 ani a fost director al Arhivelor Statului din Basarabia.

                La examinarea în lectura a treia a proiectului de lege „Despre școlile primare”, la 4 februarie 1911, la ședința nr. 50, sesiunea a patra, a Dumei de Stat de legislatura a treia, Gulkin D. P. în discursul său, din nou a cerut ca și moldovenilor din Basarabia să li se acorde dreptul la școală primară în limba maternă.

                Despre acest discurs al deputatului țăranilor basarabeni, istoricul rus Grom O. A., din Rostov pe Don, în articolul său din revista „Славянский альманах”, nr. 3-4, din anul 2015, menționa: „Este de remarcat că ritorica de loialitate față de Monarhul rus, din discursurile lui Gulkin, era însoțită de mesaje, care erau identice cu lozincile naționaliștilor moldoveni”.

                Trebuie de menționat că aceasta se poate referi și la alte discursuri ale lui Gulkin D. P. în Duma rusă. (Naționaliștii moldoveni din Basarabia, erau luptători pentru drepturile și libertatea poporului lor asuprit și subjugat de Rusia țaristă. În perioada sovietică, propaganda sovietică i-a transformat pe naționaliștii moldoveni în „dușmani ai poporului”, i-ar pe șoviniștii ruși i-a îmbrăcat într-o nobilă mantie a „internaționaliștilor” – A. G.).

Gulkin D. P., rus de naționalitate, de religie ortodox de rit vechi, s-a născut în Basarabia, în târgul Telenești și și-a petrecut întreaga sa viață printre țăranii moldoveni din Basarabia, care l-au ales ca deputat al lor în Duma imperială rusă, cunoștea problemele și năzuințele lor și fiind un om onest și profund religios, cu un simț înnăscut al dreptății, a apărat cu demnitate drepturile îi libertățile moldovenilor în Duma de Stat a Imperiului rus.

Afirmațiile istoricului rus Grom O. A.,  că discursurile lui D. P. Gulkin conțineau mesaje, care erau identice cu lozincile naționaliștilor moldoveni, care erau luptători pentru drepturile și libertatea poporului lor asuprit, este încă o dovadă că  el era adevăratul reprezentant și apărător al țăranilor moldoveni din Basarabia în Duma imperială rusă.

Din deputat al unei fracțiunii reacționare, deputatul independent Gulkin D.P. se transformă într-un tribun al poporului, într-un apărător al moldovenilor și altor popoare neruse, a celor de credință neortodoxă și a tuturor celor nedreptățiți, în Duma de Stat a Imperiului rus.

Când fostul său prieten și coleg de fracțiune, deputatul populației ruse din Transcaucazia, Timoșkin F.F. se va mira de ce Gulkin D.P. și-a schimbat convingerile, el îi va răspunde în discursul pe problema personală, din 23 mai 1909, la ședința Nr. 119 a sesiunii a 2-a.

Președintele. Cuvânt se oferă pe problemă personală membrului Dumei de Stat Gulkin.

Gulkin (gubernia Basarabia). Membrul Dumei de Stat Timoșkin (o voce din dreapta: prietenul Timoșkin). Da prietenul Timoșkin F.F. se miră de ce eu mi-am schimbat convingerile. Este absolut corect, va da Domnul și le schimba și el, când va afla, că prietenii săi apropiați, membrii Dumei de Stat, suferă de fariseism și ură față de oameni. Eu tot am făcut parte din extrema dreaptă și am cunoscut fariseismul lor, de aceia mi-am schimbat convingerile. Nu mai doresc să le fiu lacheu.

                În alt discurs D.P. Gulkin a spus: „De astăzi voi vorbi numai ceia ce îmi va dicta conștiința mea”.

                În cadrul ședinței Nr. 65, sesiunea 5-a, din 10. 02. 1912., discursul sau a fost întrerupt de aplauze, după cum se vede și din stenograma ședinței. (Din stânga aplauze și voci: bravo, noul convertit Savl,3 gălăgie în dreapta). Partea stângă a Dumei de Stat îl compară pe D.P. Gulkin cu apostolul Pavel, pe cale el îl citează în multe din discursurile sale.

                În timpul discursului lui D.P. Gulkin, în cadrul ședinței din 18. 02. 1912, cineva din deputații de dreapta a strigat în adresa deputatului de la gubernia Kutaisi Gegecikori E.P., liderul fracțiunii social-democrate: „Este elevul Dumneavoastră?” Fostul deputat de extremă dreaptă și monarhist convins, devenise un om cu idei progresiste ale epocii sale, cu mult depășind epoca sa.

                Fiind un om curajos, el critică moravurile poliției din provincie, a birocrației țariste și politica Guvernului țarist. Fiind un observator fin al evenimentelor din epoca sa, în discursurile sale în Duma de Stat el descrie tablourile reale ale vieții sociale din gubernia Basarabia și Imperiul Rus.

Dacă în primii ani de activitate a Dumei a treia de Stat, în discursurile sale D.P. Gulkin menționa că el vorbește din numele țăranilor din gubernia Basarabia, ulterior el va menționa că vorbește în numele țărănimii din Rusia, în număr de peste 100 milioane de oameni. Și aceasta își are explicația sa.

Deputați-țărani erau în toate fracțiunile Dumei. În ultimul an al activității Dumei a treia, toți deputații țărani se unesc pentru a promova proiectele de lege, care abordau interesele țărănimii, ignorându-i pe șefiilor lor de partid în care ei își pierduse încrederea. În această perioadă D.P. Gulkin practic devine liderul lor neformal.

Despre nelegiuirile autorităților țariste, realitățile vieții din gubernia Basarabia și Imperiul Rus la acea perioadă, aflați din discursul membrului Dumei de Stat din partea țăranilor guberniei Basarabia Gulkin D.P. din 22 februarie 1910. Este important că acestea au fost spuse în Duma de Stat de un rus de naționalitate, de un naționalist rus și din fericire nu șovinist (așa spune despre sine D.P. Gulkin în câteva discursuri în Dumă), de un fost membru al Uniunii Poporului Rus, de un cetățean rus onest. Atunci când după înăbușirea primei revoluții ruse, era o perioadă de dominație a reacției, când erau represați toți cei care ieșeau împotriva regimului țarist.

 Dar la acea perioadă el mai credea în Țarul rus. Către 9 iunie 1912, la expirarea mandatului de deputat se va spulbera și credința sa în Tătuca Țar.

Forțele reacționare au încercat să–l facă să tacă pe acest deputat al țăranilor basarabeni care spunea în Duma de Stat ce–i dicta propria conștiință. Despre aceasta veți afla citind materialele de mai jos.

Trebuie de menționat că urmașii moldovenilor, cărora D. P. Gulkin le-a apărat demnitatea și drepturile în Duma de Stat a Imperiului rus, păstrează amintirea despre pământeanul lor, velicorusul Gulkin D. P., deputatul țăranilor Basarabiei în Duma imperială rusă.

În Muzeul raional de istorie și etnografie din Telenești, care a fost deschis în anul 2014, o expoziție este consacrată lui D. P. Gulkin. Aici sunt expuse fotografii și documente ale epocii când el a activat ca deputat al Dumei de Stat ruse, obiectele lui personale.

La 21 mai 2021, la Telenești, la inițiativa dnei Elena Ilescu, directorul muzeului, s-a petrecut o conferință științifică, consacrată jubileului de 160 ani, de la nașterea lui Gulkin Dionisii Petrovici, deputat al țăranilor din gubernia Basarabia, în Duma a treia de Stat a Imperiului  Rus. Au participat reprezentanți ai Consiliului raional, al direcțiilor de învățământ, cultură, profesorii de istorie a instituțiilor de învățământ din raion, elevii claselor superioare ale liceul „Lucian Blaga” din Telenești, reprezentanți ai intelectualității și presei.

II. Despre nelegiuirile autorităților țariste.

(Discursul lui D.P. Gulkin în Duma rusă, pentru care i-a fost intentată cauza penală).

Discursul membrului Dumei de Stat din partea guberniei Basarabia Gulkin Dionisii Petrovici în cadrul examinării și adoptării raportului comisiei bugetare asupra devizului de cheltuieli (în partea generală) a Ministerului Afacerilor Interne.

Duma de Stat, legislatura a 3-a, sesiunea 3-a,

 ședința 53-a, 22 februarie 1910. Pag. 2002-2013.

Gulkin (gubernia Basarabia). Domnilor membri ai Dumei de Stat. Eu ca țăran și ca reprezentant al țăranilor din gubernia Basarabia, îmi pare și sunt ferm convins, că nici unul din deputații țăranilor nu a vorbit în cadrul examinării prezentului proiect de lege. Prezentul proiect de lege, după cum îmi pare mie se referă mai mult la provincia rusă, i-ar 9/10 din întreaga Rusie, după convingerea mea , este constituită din provincie. Prin prezentul număr (la ordinea de zi – A. G.), adică Nr. 33, se solicită de Guvern un credit pentru întreținerea în general a poliției și a persoanelor aflate sub supravegherea poliției. Ca țăran, eu știu că actuala poliție rusă, presează asupra țărănimii ruse. Despre aceasta nobilă, actuala noastră poliție provincială, despre care și Dumneavoastră cunoașteți, eu am hotărât să spun câteva cuvinte. Prin Nr. 33, Guvernul solicită suma de 8 168 283 ruble, dar comisia bugetară a hotărât să excludă din această sumă, 391 988 ruble și propune spre aprobare suma de 7 776 295 ruble. Eu în întregime susțin părerea comisiei, nu de aceia că eu sunt mulțumit, nu de aceia că țărănimea rusă este mulțumită de actuala poliție rusă. Sub noțiunea de polițiști eu îi subînțeleg și pe domnii gubernatori și pe domnul Ministru al Afacerilor Interne. Încă răposatul Pleve spunea că și el este polițist, numai că superior. Aici eu, preastimați domni, nu pot să vorbesc așa de bine, după cum au vorbit de la această catedră unii oratori care nu se bucurau de încredere de la cei de pe scaunele din extrema dreaptă, deoarece la scaunele de pe extrema dreaptă ei erau criticați: că unul e „octombrist”, altul e profesor, celălalt e avocat și cuvântările lor nu sunt populare; numai deputatul din Kursk, reprezenta un oarecare popor. (D.P. Gulkin vorbește despre deputatul din gubernia Kursk, Marcov doi4 – A. G.). Mie îmi este cunoscut, ce fel de popor reprezintă deputatul din Kursk și acoliții săi: acesta e poporul din cunoscutele „ceainării” (D.P. Gulkin are în vedere adunările „sutelor negre”)

De la această catedră, membrul Dumei de Stat, mult stimatul N.N. Lvov,5 ne-a spus că Guvernul a început să dea cu mâna dreaptă, ceia ce lua mai înainte cu mâna stângă. Eu nu sunt de acord cu el, eu știu că Guvernul rus de astăzi nu dă nici cu mâna dreapta nici măcar cu cea stânga, însă cu ambele mâni ia de la popor ceia ce a avut până la Manifestul din 17 octombrie. (O voce din dreapta-adevărat; o voce din stânga: e drept). Ce ni s-a dat nouă în acești patru ani de la acordarea manifestului? După cum se știe, când nu aveam manifestul din 17 octombrie, noi nu aveam nici 28 176 supravegheați de poliție. Primind de la Suveran manifestul, care nimerind în mâinile birocraților, și rămânând acolo și astăzi, continuă să fie mutilat de ei și noi avem 28 176 supravegheați de poliție. Aceasta este libertatea, aceasta e Constituția Rusiei! (O voce din dreapta: președinte al uniunii poporului rus?; o voce din stânga: e drept). Dar ce face Guvernul? De câte ori a promis că va merge umăr la umăr cu reprezentanța poporului. Numai în ultimul timp vedem dacă e de acord, numai prin faptul câte persoane au fost puse sub supravegherea poliției în anul 1909? Dar Guvernul este încă și nemulțumit, și solicită pentru anul 1910 pentru cheltuieli pentru ținerea sub supravegherea poliției cu 391 988 ruble mai mult. Înseamnă că e nemulțumit câți cetățeni cinstiți a trimis sub supravegherea poliției. Eu spun cinstiți, de aceia că majoritatea celor care se află sub supravegherea poliției, sunt mai patrioți, de cât unii din membrii guvernului (O voce din dreapta: e împrumutată; aplauze din stânga). Și pe cine îi exilează? Sunt exilați după cum se exprimă ei, cei periculoși, din cauza comportamentului lor extrem de imoral. Și în ce constă imoralitatea lor? Eu ași vrea să știu, printre cei 28 176 care au fost dați sub supravegherea poliției, există măcar 76 pogromiști dați sub supravegherea poliției sau exilați, care au vărsat sângele alogenilor (ne rușilor) în anii 1903 și 1905, care au spart de caldarâm capetele pruncilor, și-au bătut joc de femei și le violau?

Am auzit cum se comportă ei cu alogenii. Recent, sâmbătă, de la această catedră, deputatul din Kursk a spus că se poate de bătut evreii. Reiese că și pentru viitor ei au în inimă un spirit pogromist; și așteaptă un moment convenabil. Noi vedem care e și comportamentul judecătoriei ruse, la indicațiile Guvernului. Un exemplu vorbitor este că la 20 februarie anul curent, în Saratov, pe dosarul pogromului din Balașov, șapte participanți la pogrom au fost recunoscuți vinovați de tulburarea liniștii publice și au fost amendați cu câte 20 ruble.

În Chișinău, la 20 februarie anul curent, după o examinare de trei zile, s-a finisat dosarul fostului participant al pogromului evreiesc din anul 1903, șeful secției de poliție Machedon și ajutorul său. (Pogromul evreiesc din Chișinău a avut loc la 6-7 aprilie 1903-n. a.).6 Acum dosarul s-a finisat prin condamnare pentru delapidare de bani publici. Pentru participare la pogrom el nu a fost condamnat. Până nu demult era în funcție și fostul lui ajutor. Unicul șef al secției de poliție care i-a apărat pe evrei în timpul pogromului din Chișinău, eu am trecut pe acolo și am văzut, a fost un polonez, care și la noi a fost șef al secției de poliție. Spre onoarea polonezilor, el era unul din cei mai onești șefi ai secției de poliție și nu a permis pe sectorul său pogromul. Dar fostul gubernator în anul 1903, oare el nu este participant al pogromului? (Raaben P.S.- A. G.).7 A fost el deportat? Este cunoscut că gubernatorul a fost inițiatorul pogromului …

Președintele. Membrul Dumei de Stat Gulkin. Fiți amabil și treceți la discutarea Nr. 33 din ordinea de zi.

Gulkin. … deoarece el a pus straja lângă magazinele evreilor bogați și nu a permis devastarea milionarilor. Acum să vedem , domnilor, cine și pe cine i-a trimis în exil, cei demni de încredere pe cei nedemni de încredere, sau invers?

Mi se pare că e cu totul altfel. Să luăm de exemplu poliția rusă, domnii ispravnici, șefii secțiilor poliției rurale. Bineînțeles, că nimeni din Dumneavoastră, nu numai un țăran, dar și un moșier bogat nu poate garanta că mâne dimineață nu va fi arestat, pentru că el este nedemn de încredere . Dar cei care vă pot exila ilegal, adică fără judecată, sunt ei demni de încredere? Cum sunt conștiința și mânele lor? Nu este murdară de mită și ilegalități conștiința lor? Nu sunt murdare mânele lor? E adevărat că domnul director la Departamentul Poliției a spus că domnul care a fost arestat în Moscova (Azef – A. G.)8 făcea parte în anul 1906 dintr-un cunoscut partid revoluționar, dar era și în serviciul Departamentului. Înseamnă că în serviciul Departamentului pot fi persoane care fac parte din toate partidele, numai că departamentul nu-i divulgă, nu scoate gunoiul din casă, iată ceia ce are loc la ei.

Atât timp cât domnul Lopuhin9ținea în secret pentru el ceea ce știa, era lăsat în pace, era în serviciu, avea rang, primea pensie, dar numai cum a hotărât să spună ce știa, a fost arestat de cei demni de încredere, fiindcă ei sunt mult mai demni de încredere (Aplauze din dreapta). Iată aceasta este constituția rusă, aceasta este libertatea rusă!

Nu demult, Președintele Consiliului de Miniștri P.A. Stolâpin într-o discuție cu editorul ziarului „Volga” din Saratov a spus că el este optimist față de situația din provincia rusă, că în provincia rusă sa stabilit liniștea și buna dispoziție. Vreau să vă spun că o dispoziție înviorătoare în Rusia nu s-a stabilit și în provincie nu este o dispoziție înviorătoare., dar în provincie domină asuprirea și înjosirea locuitorilor de către autorităților ruse prin intermediul poliției. Eu vă spun că dacă s-a stabilit cât de puțin liniștea în Rusia în general, cu atât mai mult în provincie, aceasta nu se datorește reacției; să nu se mândrească autoritățile ruse că ele au reușit să liniștească poporul prin autoritatea sa: a liniștit poporul Duma de Stat. Cu toate că actuala Dumă de Stat nu merită laude în fața poporului, dar poporul crede în ea și așteaptă, speră că și lui i se va da ceva, dacă nu astăzi atunci mâne. Ca și jucătorii în cărți care pierd, îi urăsc, dar mai speră să își ea revanșa, așa și poporul nostru privește și ascultă atent la această înaltă adunare, cu ce se ocupă și cine încurcă să lucreze. Dar acum alegătorii noștri știu pe cine dăm noi vina și apelăm la alegătorii noștri. Că noi nu suntem vinovați că Guvernul se sprijină pe partidele de extrema dreapta și crede că acesta este poporul. Să spună cei localnici, poporul sunt acei care din cunoscutele căinării, pleava societății ruse. Nu sunt departe , domnilor, acele timpuri în care poliția și preoții din „sutele negre” îi vor declara și pe cei răposați, nedemni de încredere. De fapt, aceasta de acum a avut loc în Saratov, unde episcopul din Saratov a interzis slujirea unui parastas pentru pomenirea cunoscutei artiste, răposata Кomisarjevsкaia. (Aplauze din stânga).

Președintele de ședință. Membrul Dumei de Stat Gulkin. Vă rog vorbiți mai aproape de întrebarea de pe ordinea de zi.

Gulkin. Și este drept membrul Dumei de Stat Sazonov, cu toate că lui îi este rușine de aceasta, în discursul său a descris Rusia ca pe un coteț pentru găini, precum că Rusia noastră nu este de cât o ogradă pentru găini, deasupra căreia este întinsă de Guvern o setcă. E foarte corect, dacă nu ar fi fost setca, atunci măcar cineva ar fi încercat să vină în ajutorul nostru. După cum noi am venit în ajutorul perșilor, trimițând detașamentul condus de generalul Snarskii. Când la noi erau maltratați alogenii în timpul pogromurilor, nimeni nu a îndrăznit să se amestece, deoarece setca era aruncată peste noi. Așadar noi suntem înjosiți ca și găinile, este corect că Guvernul ne vede ca pe niște găini, ceia ce din punctul lor de vedere este corect. Dar eu spun Guvernului: să renunțe la părerea că țăranul nostru nu știe nimic. Eu sunt trimis aici nu ca unul care știe multe, poate că eu știu mai puțin din toți, dar eu cunosc necesitățile țăranilor. Fie ca Guvernul să știe și ar fi bine să păstreze mai moderat echilibrul, ca nu cumva aceste găini să se transforme în mâțe și să sugrume gâtlejurile acestor ulii violenți. Reprezentantul Departamentului spunea încă anul trecut, că proiectul reformei poliției va fi în timpul apropiat înaintat Dumei de Stat. Acum reprezentantul aceluiași Departament spunea la ședința comisiei, că nu trebuie de așteptat ca în timpul apropiat să fie înaintat proiectul de reformă a poliției.

După cum se vede, Ministerul Afacerilor Interne este satisfăcut de actuala poliție. Eu, domnilor, nu pot spune că Departamentul din Petersburg cunoaște poliția din provincie. Aceasta a fost cândva. Când monarhii se deghizau și veneau în provincie, și vedeau cum trăiește țăranul: dacă nu-l asuprește nimeni, dacă nu-l obijduiește moșierul sau polițistul. Dar au trecut acele timpuri. Acum dacă vine un ministru, se știe cu o săptămână înainte, peste tot triumf, serate, recepții, sărutarea manilor mătușelelor și cumătrițelor și el nimic nu știe despre poliția din provincie. În provincie fiecare șef al secției poliției rurale se consideră general-gubernator. Dacă poliția este exemplară, adică mai umană și mai puțin coruptă, această poate fi în orașul-centru al guberniei, unde locuiește gubernatorul și el crede că poliția și în afara centrului guberniei e aceiași.

În centrul guberniei șeful secției poliției e la dispoziția gubernatorului, dar să vedeți ce se întâmplă la noi. Deplasați-vă în afara orașului-centru al guberniei, acolo este o deplină nelegiuire a poliției, o bătaie de joc și jecmăneală a locuitorilor satelor de către poliție.

Domnilor, gândiți-vă ce îi dăm noi ajutorului șefului secției poliției rurale. Nu este clar că noi singuri îl impunem să devină corupt? Noi nu-i plătim lui salariu, în timp ce în sferele înalte o persoană suspusă, primește 10 000 ruble pentru a trece dintr-un apartament în altul, dar ajutorul șefului secției poliției rurale, nu primește nimic și el trebuie să se întrețină singur pe el. Pe el îl lasă să înțeleagă că dacă o să te înveți să ei mită și o să te deprinzi să jefuiești poporul,-te vom numi șef de secție al poliției rurale. Uniforma sa și celelalte atribute sunt cumpărate de el, dar majoritatea din ei au familii, cum vor trăi ei și cum vor executa tot ce li se ordonă. Dar vă repet aceasta duce la o stoarcere de bani de la popor.

Stimatul membru al Dumei de Stat Gololobov spunea că poliția guvernamentală este trup din trupul și os din osul nostru. Eu ași spune domnilor: să fie ei trup din trupul duhului necurat, dar nu din noi , căci noi îi urâm mult. Polițiștii veneau des la mine în ospeție, și șeful secției poliției rurale și alții, de ce eu spun că știu totul despre ei. Ei nu mi-au făcut nici un rău, nici șeful sectorului de zemstvă, nici șeful secției poliției rurale. Dar să te ferească Dumnezeu, dacă un țăran bogat nu-i va da șefului secției poliției rurale ceia ce cere el, va unelti, îl va băga într-un dosar și va avea de suferit acest sătean.

Dacă șeful secției poliției rurale se înfrățește cu cineva, el se înfrățește cu hoții, până când acesta nu devine recidivist și nu se plictisește de furat, ei merg mână în mână.

 Aici am auzit, că reprezentantul Departamentului , care a fost în anul 1907 gubernator al Basarabiei (D.P. Gulkin vorbea despre Haruzin N.A.10– A. G.), dădea explicații despre cazul bisericii catolice din Opolie, că acolo în satul Opolie a fost petrecută o anchetă guvernamentală.

Vreau să vă spun ce fel de anchete petrec ei: în toamna anului 1907 șeful sectorului de zemstvă, din care face parte și plasa în care locuiesc, a primit de la fostul gubernator (care atunci era în funcție) un ordin de a încasa un impozit care nu era prevăzut de lege de la „odnodvorți” (în anul 1847 în Basarabia mazilii au fost egalați în drepturi cu „odnodvorții” din Imperiul rus). În plasa unde locuiesc eu este o pătură socială privilegiată, așa numiții „odnodvorți”, care sunt scutiți de impozitele locale pe care le plătesc țăranii. Acesta era un ordin ilegal și despre legalitatea lui, odnodvorții din Basarabia au adresat o plângere la Senat. Senatul Guvernant a anulat acest ordin ca fiind ilegal. Dar cea făcut șeful sectorului de zemstvă? El a luat șeful secției poliției rurale și nouă străjeri, a venit în localitate, a adunat locuitorii, a strigat la ei și a ordonat să fie bătuți cu paturile armelor. Apoi a ordonat să se tragă o salvă din arme asupra locuitorilor care au fost adunați, patru oameni au fost omorâți și cinci au fost răniți. (D.P. Gulkin vorbește despre evenimentele din satul Dereneovo, plasa Telenești, județul Orhei, din 15 decembrie 1907, astăzi satul Dereneu raionul Călărași – A. G.).

Președintele de ședință. Membrul Dumei de Stat Gulkin. Vă rog vorbiți la subiect. A treia oară vă fac însemnare.

Gulkin. Eu cred că vorbesc despre poliție ( O voce: Destul.)

Președintele de ședință. Nu vorbiți pe întrebarea dată. Binevoiți a vorbi la numărul întrebării de pe ordinea zilei.

Gulkin. Dar ce eu trebuie să repet acest număr de fiecare dată? Mi se pare că eu despre poliție trebuie să vorbesc. (Voci din dreapta: nu, de acum ați spus). Mi se pare că nu am ofensat pe nimeni. Reprezentantul Departamentului cunoaște că poliția rusă nu e bună de nimic și ea doar jefuiește poporul.

Președintele de ședință. Vă rog cu umilință, fără învinuiri neîntemeiate. (O voce din dreapta: bravo).

Gulkin. Eu învinuiri neîntemeiate nu fac, dar spun că la noi, în decurs de 25 de ani, din toți șefii secției poliției rurale numai doi nu luau mită. Eu vorbesc despre sectorul unde locuiesc, gândiți-vă cum doriți, dar despre toți eu nu spun nimic (O voce din dreapta: dar sectorul vostru e mare?). Anume în sectorul meu, unde locuiesc eu, este un șef al secției poliției rurale, care nu este altceva de cât un tigru răpitor. (Râsete). Ca în insulele indiene ale oceanului Indian unde s-a stabilit un tigru care pustiește împrejurimea, așa și în sectorul meu șeful secției poliției rurale. ( D.P. Gulkin vorbea despre Reev, șef al secției poliției rurale nr.4, din județul Orhei, gubernia Basarabia – A. G.).

Eu nu mai vorbesc neîntemeiat, pentru a nu-l jigni pe domnul Președinte de ședință; dacă șefului secției poliției rurale îi trebuie lemne, el cere printr-un bilețel, dar nu plătește nici odată, dacă îi trebuie ceva la băcănie dă un bilețel; ia gratuit, las negustorul să scrie acolo. Dacă lui îi trebuie ceva în magazinele de galanterie sau manufactură, el întotdeauna ia ce îi trebuie, dar nimic nu plătește și vai de acel negustor care va spune că nu-i va mai da șefului secției poliției rurale: el va pune în fața magazinului un străjer și nu-i va permite să târguiască. (O voce din dreapta: oribile moravuri sunt la voi în sector).

Este încă o altă nenorocire pentru locuitori, prin care sunt jecmăniți de către șeful secției poliției rurale, este lipsa de curățenie. Să fie la voi curat ca în această înaltă adunare, el totdeauna vă va face un proces verbal la el în cancelarie. El are martorii săi, așa numiții sotnici. Dar sotnicii cine sunt? Ei sunt cunoscuți ca pleava societății, nici un om de treabă nu dorește să fie sotnic. Sotnicul va semna tot ce i se va spune și la judecată va confirma, pentru ce șeful sectorului de zemstvă (avea și funcție de judecător – A. G.) vă va aplica o amendă de 25 sau 10 ruble. Într-un cuvânt, veți plăti pentru aceasta.

Dacă este numit un nou șef al secției poliției rurale, este și mai rău. Dacă vechiul șef al secției poliției rurale, dovedește să jefuiască populația din sectorul său și apoi din diferite cauze este transferat, va fi și mai ridicol, apare noul, flămândul șef al secției poliției rurale și el nu vrea să știe nimic ce s-a luat mai înainte, se încep noi stoarceri de bani și bunuri. Fiecare șef al secției poliției rurale, are agenții săi, care sunt pleava locală a societății. Se va găsi un oarecare membru al uniunii poporului rus care va veni la el și va denunța cine-i bogat și cine-i sărac ( O voce: se pare că ați fost președinte?).

Și iată, noul șef al secției poliției rurale îi invită pe onorabili, cu atât mai mult pe evreii. El știe că evreul cum o să-l vadă se va speria și va da banii. El cere de la ei 200-300 ruble; de la început ei se eschivează, dar el le spune: voi alcătui 300 procese verbale pe orășel, înseamnă că 300 procese verbale vor costa 3 000 ruble! Atunci ei aleg cel mai mic rău și dau banii, altfel va fi mai rău. Să denunți nu se poate, deoarece pe evrei nu-i crede nimeni. În așa fel el primește acești bani.

                Dar, fiindcă acești bani nu sunt curați, nu se păstrează mult la el și începe altă acțiune; începe să caute lipsa de curățenie la comerțul matinal de duminică. Vine duminică de dimineață însoțit de doi-trei străjeri și spune: „deschideți târguiala și vindeți, dar să-mi dați și mie”. Mai sunt și alte nenorociri pe care poliția le permite în provincie. Vara trecută au venit în târgușorul nostru niște aventurieri și au deschis un tir pentru tragerea în țintă; de fapt nimeni nu împușca acolo în acea șură, acolo se aduna poliția, localnicii din uniunea poporului rus și jucau la ruletă (joc de noroc-n. a.), acolo era pusă o roată și câștigau bani. Primul a jucat șeful secției poliției rurale, care bineînțeles că a câștigat. Totul despre ce vorbesc eu, desigur vor citi în ziarul „ Rossia”.

La noi în târgușor țăranii vin la administrația de plasă să citească ziare. Aceasta se întâmpla pe timpul cositului și secerișului. Țăranii câștigă bani și vin duminica la târg să cumpere ceva de mâncare. Se uită și văd o companie de oameni care joacă și parcă cineva câștigă ceva. Văd că domnul șef al secției poliției rurale a câștigat un ceas sau o oglindă, încep și ei să joace, și pierd; îi curăță de bani pe țărani, dacă un țăran a câștigat la cosit și seceriș 15-20 ruble, rămâne fără nici o copeică. Își trimit agenții lor în localitățile unde au loc târguri și iarmaroace de cai. Într-o zi au pus mesele chiar în stradă. Oamenii nu înțeleg nimic, văd numai că joacă și cred că și ei vor câștiga. M-am apropiat și eu, bineînțeles că nu era treaba mea și le-am spus: „De ce jefuiți voi oamenii? Oamenii nu înțeleg nimic”. Aventurierii spun: „nouă ne-a permis poliția”. Nu am mai putut să rabd și am răsturnat mesele în stradă; banii s-au rostogolit și țăranii i-au strâns și au spus mulțumesc. Aventurierii au alergat să se plângă la șeful secției poliției rurale. Când i s-a spus că eu am răsturnat mesele, el a spus că nu poate să-mi facă nimic (Râsete).

Președintele de ședință. Rog treceți concret la problemă.

Gulkin. Sunt întrebat de la scaunele din dreapta, de ce nu am spus nimic despre ureadnic. Ureadnicul e nefericit, cu lacrimi pe ochi el roagă: superiorii au luat tot, dar mie nu mi-au lăsat nimic; și bineînțeles că și lui trebuie să-i dai. ( Voci din stânga: dar preoții, voci din dreapta: dar preoții, dar străjerii, dar avocații?). Vor spune că poliția rusă îi jefuiește pe evrei și nu pe țărani. Eu vă voi spune, că evreul nu a găsit o comoară, dacă evreul dă bani din frică, pentru acesta răspunde țăranul care procură mărfuri de prima necesitate. Evreul vinde marfa, dar el nu o dă la prețuri joase, toate pierderile le include în prețul mărfii, și așa domnilor, se pune în spatele țăranului. (Gălăgie în dreapta și voci: de ajuns).

Președintele de ședință. Vă rog respectați liniștea. (Adresându-șe către orator) Binevoiți a vorbi mai tare, căci eu nu aud nimic.

Gulkin. Vor spune că eu aici ași fi spus că șeful secției poliției rurale îi asuprește pe evrei și nu pe creștini. Dar eu vă voi spune despre un creștin onest ( O voce din dreapta: din nou povești). Un bun gospodar, constructor de biserică , fondator al multor instituții sociale-Grigore Șcigorean, moldovean din satul Verejeni, nu departe de târgușorul în care locuiesc. Duminică, ca de obicei, au venit oamenii în târgușor; a venit și Șcigorean cu țiganii.(Țiganii erau angajați de el la cosit-A. G.). Țiganii îi serveau pe străjeri la dugheană. Cum s-au îmbătat țiganii, nu mai cumpărau votcă și au început să se bată între ei. Străjerii ne mai având ce face, au luat un țigan și l-au adus la șeful secției poliției rurale în curte, care a ordonat să fie închis. Dar era sezonul secerișului și pentru a nu pierde timpul, domnul Șcigorean vine la șeful secției poliției rurale și îi spune: acesta-i țiganul meu, și cum e obiceiul lor s-a îmbătat. Șeful secției poliției rurale îl întrebă pe un agent de al său cine este acest moldovean? Pentru al speria pe Șcigorean, șeful secției poliției rurale i-a tras două palme și le-a spus străjerilor să-l ducă și să-l închidă în carceră. Lui Șcigorean îi era rușine și el nu se lăsa dus. Atunci străjerii l-au pus într-o căruță și doi din ei s-au urcat pe el.

În carceră l-au ținut până dimineață. Dimineața a venit preotul, care nu era de la uniunea poporului rus și l-a rugat pe șeful secției poliției rurale pentru Șcigorean. Șeful secției poliției rurale a trimis agentul său căruia i-a spus: să dea 25 de ruble și îl voi elibera. Moldoveanul era bucuros, fiindcă grâul se scutura, așa că el a luat cu împrumut 25 ruble de la evreu și era de acum demn de încredere.

                Trebuia de încasat de la un evreu o rublă. Șeful secției poliției rurale, la miezul nopții spre sâmbătă la chemat pe un evreu sărac Lazăr, care era dogar și îi spune: să dai o rublă. Acela spune, că nu a luat cu sine, el nu avea bani nici acasă, dar a spus așa ca să scape și să nu fie bătut. Nu, acum trebuie să dai. Șeful secției poliției rurale a ordonat ca Lazăr să fie dezbrăcat de sacou, i-a dat câțiva pumni la ceafă și l-a alungat. A doua zi dimineață l-a chemat din nou și l-a ținut închis în carceră toată sâmbăta.

                 Referitor la cei supravegheați, în vecinătate de mine a avut loc un incendiu. Unul din cei mai onești evrei, un bun gospodar, retrăia să nu se aprindă și casa sa. A început să strige la stânga și la dreapta ca mai repede să ude acoperișul casei vecine. Domnul șef al secției poliției rurale, noaptea a petrecut undeva, și a venit fără să înțeleagă ce se petrece, l-a lovit pe evreu; apoi a întocmit un proces verbal din care reieșea că evreul este nedemn de încredere.

                Iată de ce eu spun, că fiecare locuitor, după părerea Guvernului și șefilor secțiilor de poliție se găsește totalmente în mâinile poliției și depinde în toate de ea. Guvernul se pare că ar fi biruit prin aceia că ar fi intensificat acea strașnică reacție din ultimul timp. Eu vă spun că totul e bun până la un timp, că dacă și borșul e prea sărat, atunci nu este bun de nimic. Dacă ei au început reacția, atunci să nu gândească, că această adunătură de străjeri va liniști provincia de tulburări. Mai demult țăranii nu se pregăteau de revoluție; ei nu știau ce e revoluția, dar acum țăranii știu că revoluția a fost la francezi; acum în localitățile lor ei discută despre revoluție, dacă noi și în continuare vom fi presați, atunci eu vorbesc aici din numele țărănimii, noi nu suportăm insultele din partea poliției și faptul, că domnii care stau aici în Petersburg, nu doresc să știe despre necazurile noastre.

                Noi nu numai că nu ne simțim ca cetățeni liberi ai statului rus, dar noi ne simțim la noi acasă mai năpăstuiți decât supușii austrieci. Acolo polițistul nu are așa împuterniciri; pe ei nu-i presează, nu-i torturează, nu-i asuprește; ei au consul, dar noi suntem total la cheremul șefului secției poliției rurale.

                Și eu am decis să vorbesc, știind bine în ce situație mă aflu. Știu că nu-mi va fi dulce, poate că nu mă așteaptă nimic bun, poate că risc să fiu aruncat în închisoare de poliție, dar adevărul trebuie spus, eu trebuie să spun adevărul, deoarece am jurat împăratului. Fericită va fi țărănimea dacă Tătucă Țarul va citi discursul unui simplu țăran din popor și nu a unui profesor, sau avocat.

Nu este drept ceia ce spun, de la scaunele din extrema dreaptă, că ei reprezintă poporul: poporul s-a scuturat de ei, poporul demult a scuipat pe ei, poporul nu mai vrea să știe de uniunea lor (a poporului rus) .

Deputatul din Kursk, afirmă că el reprezenta un oarecare popor. Când de la această catedră se discuta despre problema agrară, el, Marcov doi, spunea că țăranii sunt niște leneși, că lor pământul le este dăunător, ca bolnavului cvasul. Noi toți ținem minte ce spunea el. Când trebuia de acordat îndemnizații cazacilor din Transbaicalia, atunci el spunea: las ca mai întâi să le jupească pielea de pe ei, cum înainte o jupeau de pe cazaci, atunci le vom da. (Voci: destul).

Așadar, domnilor îmi cer scuze în fața Dumei de Stat pentru discursul meu aspru. Pentru că eu nu sunt un orator învățat, poate că cineva de dreapta se râde, dar eu nu sunt vinovat că nu m-au învățat carte, că eu nu pot să vorbesc așa, cum vorbesc cei din extrema dreaptă, mareșali ai nobilimii, unioniști. Ce am știut așa am spus. (Aplauze din stânga).

Pag.2015-2016

Președintele de ședință. Se oferă cuvântul membrului Dumei de Stat Gulkin pe întrebarea personală (Voci: destul; gălăgie). Vă rog păstrați liniștea.

Gulkin.(gubernia Basarabia). Numai două cuvinte, domnilor, membrul Dumei Stat Andreiciuc mi-a reproșat că atunci când bântuia Declarația de la Vâborg eu eram președinte a uniunii poporului rus. Este adevărat. (D.P. Gulkin a fost președinte a organizației uniunii poporului rus din plasa Telenești, județul Orhei, gubernia Basarabia-n. a.). Dar eu am fost președinte a uniunii poporului rus îndemnat de patriotism, eu nu știam că în uniune domină huliganismul. Eu am procedat numai pentru binele Patriei. Dar când primul-ministru a spus că s-a stabilit liniștea, eu am dizolvat organizația și declar că eu disprețuiesc uniunea în forma în care există astăzi. Declarația de la Vâborg astăzi nu este și consider că această uniune nu este astăzi necesară, uniunea care este astăzi , trebuie dizolvată. (Gălăgie, aplauze din stânga; Volodimirov de pe loc: aceasta este cea mai mare laudă pentru uniune).

Государственная Дума. Третий созыв. Стенографические отчёты 1910 г. Сессия третья. Часть вторая. Заседания 33-64 (с 20 января по 6 марта 1910 г.). Санкт-Петербург. Государственная типография. 1910 г. Pag. 2002-2013; Pag.2015-2016.

La o altă ședința a Dumei de Stat din 25 02 1910, la care s-a continuat examinarea proiectului de lege menționat, membrul Dumei de Stat de la gubernia Haricov, părintele Stanislavskii A. M. s-a pronunțat împotriva reducerii cheltuielilor pentru supravegherea celor deportați și în apărarea poliției ruse, a apreciat pozitiv acțiunile represive ale autorităților țariste. El a apreciat ca neîntemeiate învinuirile insultătoare ale lui D. P. Gulkin la adresa poliției ruse. Aceasta l-a determinat pe Gulkin D.P. să ceară cuvântul pe întrebare personală.

Președintele de ședință. Pe întrebare personală cuvântul se oferă membrului Dumei de Stat Gulkin.

Gulkin (gub. Basarabia). Membrul Dumei de Stat Stanislavskii a apărat deportarea cetățenilor ruși pentru convingerile lor în Siberia, precum și în alte locuri îndepărtate, și nu a evitat să-mi reproșeze că în discursul meu m-am pronunțat împotriva deportărilor. Mă adresez Dumei de Stat și de asemenea către toată populația Rusiei, ca societatea rusă să ne judece cine din noi e drept? Eu un simplu țăran și credincios, care apără libertatea și drepturile țăranilor și a întregii societăți ruse, a tuturor locuitorilor Rusiei? Sau preotul cu crucea pe piept? Pe care eu nu-l consider preot, deoarece nu poate fi preot cel ce propovăduiește deportarea țăranilor pentru convingerile lor (Aplauze din stânga). Nici Hristos, nici sfinții apostoli, nici sfinții părinți nu erau pentru lipsirea omului de libertate.

Îi spun  membrului Dumei de Stat Stanislavskii: să-i fie rușine pentru că a spus așa cuvinte împotriva poporului, deoarece preotul trebuie să apere poporul.

 (Sesiunea a treia, ședința 57, din 25 02 1910, pag. 2356).

Luând cuvântul pe întrebare personală la ședința 101, a sesiunii a treia a Dumei de Stat din 5 mai 1910, D. P. Gulkin a menționat:

Gulkin (gub. Basarabia). Membrul Dumei de Stat Timoșkin mi-a reproșat că eu nu am numit nici o familie de a d-lor șefi ai poliției de sector. Dar eu am spus, că acest șef al poliției de sector este din târgușorul de unde sunt eu. (O voce din dreapta : Cum îi este familia?). Dar principalul este obijduitor, că gubernatorul Basarabiei,  după cum am spus și anterior, nu s-a interesat pe loc dacă e adevărat sau nu, ce am spus eu. Să se intereseze. Ceia ce am spus eu e o picătură în mare. Referitor la aceia că deputatul Timoșkin mi-a reproșat că eu sunt cunoscut cu tainele poliției, vă voi spune că eu sunt cunoscut și cu tainele așa numitei uniuni a poporului rus, eu știu bine că acolo e mai oribil de cât la poliție.

Государственная Дума. Третий созыв. Стенографические отчёты 1910 г.

Сессия третья. Часть вторая. Заседания 95-131 (с 26 апреля по 17 июня 1910 г.).

Санкт-Петербург. Государственная типография. 1910 г. Pag. 659

III. Noi documente din arhive despre deputatul țăranilor din Basarabia.

(Tentativa forțelor reacționare din Basarabia de a se răfui cu D.P. Gulkin).

La sfârșitul anului 2012 în Internet era accesibilă informația, că dosarul Nr.677 al Serviciului consultație juridică a Dumei de Stat de legislatura a treia a Imperiului Rus cu titlul: „Dosarul Nr.677 al Serviciului consultație juridică a Dumei de Stat de legislatura a treia a Imperiului Rus despre anchetarea asasinării membrului Dumei de Stat Caravaev11 despre posibilitatea tragerii la răspundere judiciară a membrilor Dumei de Stat Purișkevici,12 pentru calomnierea clerului gruzin și Gulkin D.P. pentru calomnierea șefului secției de poliție Reev” se păstrează în Arhiva de Stat a Federației Ruse (Fondurile de proveniență personală, f.1838, inv.2.).

M-am adresat lui Nicolai Vasilievici Gulkin, strănepotul lui Ivan Petrovici Gulkin, fratele deputatului basarabean, care locuia în regiunea Nijne Novgorod a Federației Ruse și l-am rugat să mă ajute să găsesc o copie a dosarului Nr. 677, la compartimentul care se referea la D.P. Gulkin.

N.V. Gulkin s-a născut în anul 1956 în Telenești. După absolvirea școlii medii devine student al Institutului agricol din Chișinău. După absolvirea cursului doi se transferă la Institutul agricol din orașul Gorkii, astăzi Nijne Novgorod. După absolvirea institutului activează în diferite funcții de răspundere și de conducere în regiunea Nijne Novgorod. Din cauza stării sănătății s-a pensionat.

După apariția în anul 1911, a cărții mele în limba rusă consacrată lui D.P. Gulkin, Grosu A.C. ”Moldavskii velicoross. Bessarabskii fenomen v Gosudarstvennoi Dume Rossiiscoi imperii”, a făcut legătură cu mine prin poșta electronică și mi-a mulțumit pentru faptul că am scris o carte despre vestitul său strămoș. N.V. Gulkin a adunat un bogat material de arhivă despre deputatul basarabean. Eu dispuneam de textele numai a 150 de discursuri, din cele 225 discursuri ale lui D.P. Gulkin în Duma rusă. N.V. Gulkin mi-a transmis fotocopiile la toate 225 de texte ale discursurilor, pentru ce îi sunt foarte recunoscător.

N.V. Gulkin fiind rudă a deputatului basarabean și cetățean al Federației Ruse, a adresat un demers Arhivei de Stat a Federației Ruse.

La 24 01 2013 am primit prin poșta electronică următorul mesaj în limba rusă, de la N.V. Gulkin:

                                   „Buna ziua Andrei Konstantinovici!

Mă grăbesc să vă comunic o noutate. După o îndelungată corespondență, cu Arhiva de Stat, în sfârșit solicitarea mea a fost acceptată pentru soluționare. Peste câteva zile voi avea materialele solicitate. Dar îmi vor trimite nu tot dosarul nr. 677, dar numai acea parte care se referă la Dionisii Petrovici.

Cu respect N.V. Gulkin”

În februarie 2013 prin poșta electronică am primit de la N.V. Gulkin copia dosarului Nr. 4167 din 9 august 1910, a Departamentului Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu titlul: „Despre tragerea la răspunderea penală a membrului Dumei de Stat de la gubernia Basarabia, Gulkin D.P. pentru calomnierea Șefului secției poliției rurale Nr. 4, al județului Orhei, gubernia Basarabia, Reev”.

În primele cinci pagini, ale copiei dosarului era expusă cauza, extrase din discursul deputatului Gulkin la ședința plenară a Dumei de Stat din 22 februarie 1910, unde se conțineau indicații directe la acțiunile nelegitime ale șefului secției poliției rurale Nr. 4 , din județul Orhei. De asemenea și rezultatele anchetei învinuirilor împotriva șefului secției poliției rurale Peev, efectuate de consilierul interimar al administrației gubernatorului Basarabiei, secretarul de colegiu Spasskii, din însărcinarea gubernatorului.

Lipseau paginile 6-8 ale copiei dosarului, dar și din cele câteva propoziții din partea de sus a paginii 9 se putea face concluzia că la paginile 6-8 a fost expusă cauza despre tragerea la răspundere penală a unui alt deputat basarabean Purișkevici V.M. pentru clevetirea clerului gruzin. În partea de jos a paginii 9 se conținea Concluzia, semnată de Ministrul Afacerilor Interne a Imperiului Rus P.A. Stolâpin, în care se menționa: „… actualul dosar de învinuirea de către șeful secției de poliție Reev, a membrului Dumei de Stat Gulkin de calomniere, urmează să fie clasat, și pentru satisfacerea ofensei demnității de serviciu a lui Reev, urmează să se propună gubernatorului Basarabiei, să aducă la cunoștință prin ordinul său, pe poliție, despre aprobarea activității de serviciu a funcționarului poliției, menționat, confirmarea dezinteresului său, dacă pentru aceasta nu vor apărea obstacole din cauza altor fapte ale sale”. (Deținând funcția de Președinte a Consiliului de Miniștri, P.A. Stolâpin și-a păstrat și funcția de Ministru al Afacerilor Interne).

N.V. Gulkin a anexat comentariile sale la dosarul Nr.4167 din 9 august 1910, simplificând cu mult misiunea mea.

Nr. 3

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Departamentul poliției

Pe dosarul 1.

9 august 1910

Nr. 4167

„Despre tragerea la răspundere penală a membrului

 Dumei de Stat de la gubernia Basarabia, Gulkin D.P.,

pentru calomnierea șefului secției poliției rurale nr.4,

din județul Orhei, gubernia Basarabia, Reev”.

                                                EXPUNEREA CAZULUI

La ședința Dumei de Stat din 22 februarie a. c., membrul Dumei D.P. Gulkin a ținut un discurs cu următorul conținut, în care împreună cu învinuiri generale în adresa poliției se conțineau și învinuiri directe despre acțiunile nelegitime ale șefului secției poliției rurale nr.4, din județul Orhei.

„… . Eu învinuiri neîntemeiate nu fac, dar spun că la noi, în decurs de 25 de ani, din toți șefii secției poliției rurale numai doi nu luau mită. Eu vorbesc despre sectorul unde locuiesc, gândiți-vă cum doriți, dar despre toți eu nu spun nimic Anume în sectorul meu, unde locuiesc eu (sectorul 4 județul Orhei), este un șef al secției poliției rurale, care nu este altceva de cât un tigru răpitor. Ca în insulele indiene ale oceanului Indian unde s-a stabilit un tigru care pustiește împrejurimea, așa și în sectorul meu șeful secției poliției rurale.

Eu nu mai vorbesc neîntemeiat, pentru a nu-l jigni pe domnul Președinte de ședință; dacă șefului secției poliției rurale îi trebuie lemne, el cere printr-un bilețel, dar nu plătește nici odată, dacă îi trebuie ceva la băcănie dă un bilețel; ia gratuit, las negustorul să scrie acolo. Dacă lui îi trebuie ceva în magazinele de galanterie sau manufactură, el întotdeauna ia ce îi trebuie, dar nimic nu plătește și vai de acel negustor care va spune că nu-i va mai da șefului secției poliției rurale: el va pune în fața magazinului un străjer și nu-i va permite să târguiască.

Este încă o altă nenorocire pentru locuitori, prin care sunt jecmăniți de către șeful secției poliției rurale, este lipsa de curățenie. Să fie la voi curat ca în această înaltă adunare, el totdeauna vă va face un proces verbal la el în cancelarie. El are martorii săi, așa numiții sotnici. Dar sotnicii cine sunt? Ei sunt cunoscuți ca pleava societății, nici un om de treabă nu dorește să fie sotnic. Sotnicul va semna tot ce i se va spune și la judecată va confirma, pentru ce șeful  sectorului de zemstvă vă va aplica o amendă de 25 sau 10 ruble. Într-un cuvânt, veți plăti pentru aceasta.

Dacă este numit un nou șef al secției poliției rurale, este și mai rău. Dacă vechiul șef al secției poliției rurale, dovedește să jefuiască populația din sectorul său și apoi din diferite cauze este transferat, va fi și mai ridicol, apare noul, flămândul șef al secției poliției rurale și el nu vrea să știe nimic ce s-a luat mai înainte, se încep noi stoarceri de bani și bunuri. Fiecare șef al secției poliției rurale, are agenții săi, care sunt pleava locală a societății. Se va găsi un oarecare membru al uniunii poporului rus care va veni la el și va denunța cinei bogat și cinei sărac.

Și iată, noul șef al secției  poliției rurale îi invită pe onorabili, cu atât mai mult pe evreii. El știe că evreul cum o să-l vadă se va speria și va da banii. El cere de la ei 200-300 ruble; de la început ei se eschivează, dar el le spune: voi întocmi 300 procese verbale pe orășel, înseamnă că 300 procese verbale vor costa 3 000 ruble! Atunci ei aleg cel mai mic rău și dau banii, altfel va fi  mai rău. Să denunți nu se poate, deoarece pe evrei nu-i crede nimeni. În așa fel el primește acești bani.

                Dar, fiindcă acești bani nu sunt curați, nu se păstrează mult la el și începe altă acțiune; începe să caute lipsa de curățenie la comerțul matinal de duminică. Vine duminică de dimineață însoțit de doi-trei străjeri și spune: „deschideți târguiala și vindeți, dar să-mi dați și mie”. Mai sunt și alte nenorociri pe care poliția le permite în provincie. Vara trecută au venit în târgușorul nostru niște aventurieri și au deschis un tir pentru tragerea în țintă; de fapt nimeni nu împușca acolo în acea șură, acolo se aduna poliția, localnicii din uniunea poporului rus și jucau la ruletă, acolo era pusă o roată și câștigau bani. Primul a jucat șeful secției poliției rurale, care bineînțeles că a câștigat. Totul despre ce vorbesc eu, desigur vor citi în ziarul „ Rossia”. La noi în târgușor țăranii vin la administrația de plasă să citească ziare. Aceasta se întâmplă pe timpul cositului și secerișului? Țăranii câștigă bani și vin duminica la târg să cumpere ceva de mâncare. Se uită și văd o companie de oameni care joacă și parcă cineva câștigă ceva. Văd că domnul șef al secției poliției rurale a câștigat un ceas sau o oglindă, încep și ei să joace, și pierd; îi curăță de bani pe țărani, dacă un țăran a câștigat la cosit și seceriș 15-20 ruble, rămâne fără nici o copeică. Își trimit agenții lor în localitățile unde au loc târguri și iarmaroace de cai. Într-o zi au pus mesele chiar în stradă. Oamenii nu înțeleg nimic, văd numai că joacă și cred că și ei vor câștiga. M-am apropiat și eu, bineînțeles că nu era treaba mea și le-am spus: „De ce jefuiți voi oamenii? Oamenii nu înțeleg nimic”. Aventurierii spun: „nouă ne-a permis poliția”.  Nu am mai putut să rabd și am răsturnat mesele în stradă; banii s-au rostogolit și țăranii iau strâns și au spus mulțumesc. Aventurierii au alergat să se plângă la șeful secției poliției rurale. Când i s-a spus că eu am răsturnat mesele, el a spus că nu poate să-mi facă nimic.

Vor spune că eu aici ași fi spus că șeful secției poliției rurale îi asuprește pe evrei și nu pe creștini. Dar eu vă voi spune despre un creștin onest . Un bun gospodar, constructor de biserică , fondator al multor instituții sociale – Grigore Șcigorean, moldovean din satul Verejeni, nu departe de târgușorul în care locuiesc. Duminică, ca de obicei, au venit oamenii în târgușor; a venit și Șcigorean cu țiganii. Țiganii îi serveau  pe străjeri la dugheană. Cum s-au îmbătat țiganii, nu mai cumpărau votcă și au început să se bată între ei. Străjerii ne mai având ce face, au luat un țigan și l-au adus la șeful secției poliției rurale în curte, care a ordonat să fie închis. Dar era sezonul secerișului și pentru a nu pierde timpul, domnul Șcigorean vine la șeful secției poliției rurale și îi spune: acesta-i țiganul meu(angajat la munci agricole – n. a.), și cum e obiceiul lor s-a îmbătat. Șeful secției poliției rurale îl întrebă pe un agent de al său cine este acest moldovean? Pentru al speria pe Șcigorean, șeful secției poliției rurale i-a tras două palme și le-a spus străjerilor să-l ducă și să-l închidă în carceră. Lui Șcigorean îi era rușine și el nu se lăsa dus. Atunci străjerii l-au pus într-o căruță și doi din ei s-au urcat pe el.

În carceră l-au ținut până dimineață. Dimineața a venit preotul, care nu era de la uniunea poporului rus și l-a rugat pe șeful secției poliției rurale pentru Șcigorean. Șeful secției poliției rurale a trimis agentul său căruia i-a spus: să dea 25 de ruble și îl voi elibera. Moldoveanul era bucuros, fiindcă grâul se scutura, așa că el a luat cu împrumut 25 ruble de la evreu și era de acum demn de încredere.

Trebuia de încasat de la un evreu o rublă. Șeful secției poliției rurale, la miezul nopții spre sâmbătă la chemat pe un evreu sărac Lazăr, care era dogar și îi spune: să dai o rublă. Acela spune, că nu a luat cu sine, el nu avea bani nici acasă, dar a spus așa ca să scape și să nu fie bătut. Nu, acum trebuie să dai. Șeful secției poliției rurale a ordonat ca Lazăr să fie dezbrăcat de sacou, i-a dat câțiva pumni la ceafă și l-a alungat. A doua zi dimineață l-a chemat din nou și l-a ținut închis în carceră toată sâmbăta.

Referitor la cei supravegheați,  în vecinătate de mine a avut loc un incendiu.  Unul din cei mai onești evrei, un bun gospodar, retrăia să nu se aprindă și casa sa. A început să strige la stânga și la dreapta ca mai repede să ude acoperișul casei vecine. Domnul șef al secției poliției rurale, noaptea a petrecut undeva, și a venit fără să înțeleagă ce se petrece, l-a lovit pe evreu; apoi a întocmit un proces verbal din care reieșea că evreul este nedemn de încredere. … ”

Discursul menționat al membrului Dumei de Stat Gulkin a fost publicat în unele ziare și printre altele în nr. 47 al ziarului „Drug”, care se editează în Chișinău.

Reev, care se află în funcția de șef al secției de poliție rurală nr. 4 al județului Orhei, luând cunoștință de discursul lui Gulkin, la 8 martie a. c. s-a adresat procurorului Tribunalului regional Chișinău cu o cerere, în care, afirma că toate cele spuse de D.P. Gulkin despre el, Reev, sunt niște neadevăruri absolute, și a cerut ca el (Gulkin-n. a.) să fie tras la răspundere pentru calomniere.

Raportul menționat al șefului poliției rurale de sector Reev, Ministrul Justiției l-a remis Ministerului Afacerilor Interne ca anexă la scrisoarea din 8 mai precedent, cu nr. 20671, pentru a fi prezentată la Consiliul de Miniștri.

La primirea în Departamentul Poliției a scrisorii menționate cu nr. 320761 Departamentul (care la 7 martie a. c.,  cu nr.2897 a cerut gubernatorului Basarabiei să relateze  în legătură cu publicarea la 14 aprilie a. c. în ziarul „Kolokol” a unei note despre învinuirile menționate ale lui D.P. Gulkin, aduse șefului secției poliției Reev), a solicitat prin telegraf să aducă la cunoștință, conform regulilor în vigoare, pe subiectul menționat, informațiile de rigoare.

Prin răspunsul din 17 mai precedent, cu nr. 9358, gubernatorul Basarabiei a relatat Departamentului poliției următoarele: Anchetarea petrecuta de consilierul interimar al Administrației gubernatorului Basarabiei, secretarul de colegiu Spaskii, din însărcinarea personală a gubernatorului, a învinuirii șefului secției poliției rurale Reev, în estorcarea de bani de la populația evreiască locală, sub amenințarea întocmirii proceselor verbale de către el, șeful secției poliției rurale, nu s-au confirmat.

În afară de starostele evreilor Berger și rabinul oficial Dofman, care au depus mărturii în favoarea lui Reev, moșierul local Mihail Egorovici Fedosiu,13 care în prezent este mareșal al nobilimii din județ, și Nicolai Nicolaevici Donici, care deține funcția de șef al sectorului de zemstvă, locuiește în târgușorul Telenești, au adeverit că ei nu cunosc nimic despre cazurile de estorcarea de bani de la populația evreiască locală, de către șeful poliției rurale Reev. Donici a confirmat în scris că pe problema dată nu a primit plângeri de la populația locală.

Arestarea lui Grigorie Cigorean (după stenogramă în discursul lui D.P. Gulkin-„Scigorean”), a avut loc încă la 28 mai 1906, după cum se vede din copia deciziei fostului șef al secției  poliției rurale nr. 4, adică înainte de numirea lui Reev șef al acestei secției a poliției. Apoi declarația lui D.P. Gulkin că Reev nu plătește bani pentru lemne, care le ia de la târgoveți, este respinsă categoric prin mărturiile furnizorului permanent de lemne, Duvid Alterov Fișer.

Ispravnicul județului Orhei Hloboscin a adeverit că îl cunoaște pe Reev, șeful secției poliției rurale nr. 4, din județul Orhei care i-a fost încredințat, de aproape nouă luni; în acest timp nu a primit nici un fel de plângeri despre comiterea de către el a estorcărilor de bani, mită sau alte fărdelegi. Datorită devotamentului său față de serviciu în anii 1905-1906, când era în serviciul poliției din județul Hotin, i-a întărâtat împotriva sa pe elementele criminale evreiești, care l-au condamnat la moarte; dar această sentință ei nu au reușit să o îndeplinească, deoarece Reev la 26 iunie a fost transferat din județul Hotin ca să îndeplinească funcția de secretar la Cârmuirea gubernială a Basarabiei, de unde prin dispoziția gubernatorului Basarabiei din 25 noiembrie 1907 cu nr. 21310 a fost transferat să îndeplinească funcția de șef de secție a poliției rurale nr. 4 din județul Ismail, de acolo-la 5 octombrie 1908-la aceiași funcție în secția poliției rurale nr. 4 din județul Orhei.

Din partea sa, șeful secției de poliție Reev, în explicația prezentată secretarului de colegiu Spasskii, a declarat printre altele următoarele: Cazul cu Grigorie Cigorian, indicat în discursul lui D.P. Gulkin, cu el Reev, nu a avut loc. Se poate de presupus ca temei pentru aceasta a servit cazul care a avut loc în anul 1906, când într-adevăr a fost arestat pentru scandal în stare de ebrietate, locuitorul satului Verejeni Grigorie Cigorean, de către predecesorul lui Reev, șeful secției poliției rurale Blaghii.

Gulkin în discursul său a indicat că, Reev l-a chemat noaptea pe un evreu sărac, dogar de profesie și a cerut de la el plata unei ruble și când acest evreu nu a plătit  o rublă, atunci Reev ar fi ordonat să fie dezbrăcat, i-au scos  sacoul, l-au bătut și l-au alungat, iar a doua zi l-au închis în carceră. Acest caz, după explicația lui Reev, a avut loc, dar nu în aspectul în care îl descrie Gulkin, dar în următoarele împrejurări: de la un evreu, cu familia Bodnari, un om destul de înstărit, dar nu un  dogar sărac, cum indică Gulkin, trebuia de încasat o amendă de o rublă, în baza  deciziei șefului sectorului de zemstvă nr. 4, al județului Orhei. Reev de câteva ori a trimis deseatnicii și ureadnicul la Bodnari cu propunerea să plătească acești bani, dar el s-a eschivat de la plată. În luna iulie 1909, la ce dată Reev nu ține minte precis, la orele 8 de seară, Reev l-a chemat pe Bodnari în cancelaria sa și i-a propus să plătească  amenda care i-a fost aplicată. Bodnari a declarat că nu va da banii. Atunci Reev i-a spus, că dacă el nu va plăti amenda, va fi supus percheziției corporale, și care lucruri vor fi găsite la el, vor, fi confiscate pentru a compensa amenda. Bodnari a scos sacoul și a spus: ”dacă doriți, confiscați-l”, și cu aceasta a ieșit din cancelarie. Reev a ordonat deseatnicului să i se întoarcă lui Bodnari sacoul, i-ar a doua zi i-a confiscat două sfeșnice, după care el a plătit amenda. Reev nu i-a aplicat lui Bodnari nici un fel de lovituri și în carceră nu l-a închis. În același discurs Gulkin a declarat că Reev în timpul unui incendiu, l-a bătut pe un evreu pentru că el vroia să stingă casa sa. Această declarație a lui Gulkin, după afirmațiile lui Reev, nu este veridică. În vara anului 1909, vizavi de casa lui Reev, la ora 4 dimineața s-a aprins casa unui evreu. Fiind trezit de străjerul de serviciu, Reev s-a deplasat la locul incendiului și adunând oamenii a început să stingă incendiul. Aici a apărut un evreu Levenștein, care locuiește peste o stradă de la locul incendiului și a început să se amestece la stingerea incendiului. Reev i-a făcut o observație să nu încurce la stingerea incendiului, dar el continua să se amestece. Atunci Reev i-a spus lui Levenștein, că dacă el va continua să încurce la stingerea incendiului, el va fi scos din mulțime și va fi întocmit un proces verbal pentru aceasta. După stingerea incendiului, într-adevăr a fost întocmit un proces verbal pe Levenștein, pentru care de șeful sectorului de zemstvă i-a fost aplicată o amendă de trei ruble. Reev  declară categoric că nu l-a lovit pe Levenștein și nici nu l-a înjurat măcar.

Pe membrul Dumei de Stat Gulkin, după declarația lui Reev, personal nu-l cunoaște, dar și pe Reev personal Gulkin nu-l cunoaște, de aceia Reev presupune că totul ce a declarat Gulkin împotriva sa, este rezultatul calomniilor din partea unor evrei, cunoscuți cu Gulkin, care sunt nemulțumiți că Reev i-a pedepsit prin procese verbale, pentru diferite încălcări de lege. Acești evrei, când Gulkin venea în localitate, îi povesteau diferite absurdități despre el ,Reev și Gulkin neverificând acestea, a spus toate cele auzite de la ei, în Duma de Stat.

CONCLUZIE

Examinând circumstanțele actualului dosar, care urmează să fie prezentat pentru Înalta apreciere Suveranului, cu concluziile Consiliului de Miniștri, ași considera din partea mea, că în virtutea Înaltei aprobări de către Suveran a concluziilor Consiliului din 8 iulie 1909 pe dosarul despre calomniere de către membrul Dumei de Stat Purișkevici, în funcție a hofmeisterului Peterson,14 actualul dosar despre învinuirea de către șeful secției de poliție Reev, a membrului Dumei de Stat Gulkin de calomniere, urmează să fie clasat,și pentru satisfacerea ofensei demnității de serviciu a lui Reev, urmează să se propună gubernatorului Basarabiei, să aducă la cunoștință prin ordinul său, pe poliție, despre aprobarea activității de serviciu a funcționarului poliției, menționat, confirmarea dezinteresului său, dacă pentru aceasta nu vor apărea obstacole din cauza altor fapte ale sale”.

Despre cele expuse am onoarea de a prezenta spre examinare Consiliului de Miniștri.

A semnat: Ministrul Afacerilor Interne,

                                                                                Stats- Secretarul Stolâpin.

                                A contrasemnat: Deținătorul funcției de Director S. Belețkii.15

                Nr.8927

După cum vedem din concluzia la cauza penală nr. 4167 din 9 august 19010, semnată de Ministrul Afacerilor Interne Stolâpin P. A., că acest dosar urma să fie examinat de Consiliul de Miniștri. După examinarea circumstanțelor cauzei penale, urma ca cu concluziile Consiliului de Miniștri să fie trimise spre Înalta apreciere a Suveranului, adică a Împăratului Nicolai al II-lea.

În partea de sus a paginii 9 găsim următoarele propoziții: „… concluzia, Guvernatorul general al Majestății Sale în Caucaz despre serviciul său impecabil. Prezenta concluzie s-a învrednicit de Înalta aprobare, la 29 octombrie 1909”.

Apoi pe plângerea împuternicitului clerului gruzin, preotul Cidjavadze, despre intentarea urmăririi penale a membrului Dumei de Stat Purișkevici, pentru calomniere, Majestatea Sa, Împăratul, a binevoit la 26 martie a. c. să aprobe părerea minorității Consiliului de Miniștri care s-a pronunțat de a lăsa plângerea fără consecințe, din considerente, expuse în cauza penală a deținătorului funcției de hofmeister Peterson”.

Din cele expuse mai sus se poate de înțeles că plângerea despre intentarea urmăririi penale a membrului Dumei de Stat Purișkevici, pentru clevetire a clerului gruzin a fost lăsată fără consecințe. După cum se menționează în partea de sus a paginii 9: „… , din considerente, în cauza penală a deținătorului funcției de hofmeister Peterson”. Și în concluzia la cauza penală nr. 4167 din 9 august 1910 este indicat: ”… în baza Înaltei aprobări a concluziei Consiliului din 8 iulie 1909, în cauza penală despre calomnierea de către membrul Dumei de Stat Purișkevici a deținătorului funcției de hofmeister Peterson, prezenta cauză penală … urmează să fie clasată”.

În Biblioteca electronică a documentelor istorice am găsit REGISTRUL SPECIAL AL CONSILIULUI DE MINILTRI al Imperiului rus nr.81. din 8 iulie 1909 cu titlul „Pe dosarul despre clevetire de către Membrul Dumei de Stat Purișkevici a Directorului Cancelariei gubernatorului general al Majestății Voastre Imperiale în Caucaz, în funcție de Hofmeister al Înaltei Curți, Consilierul de Stat Peterson”.

După cum este indicat, acest document se păstrează în Arhiva Istorică de Stat a Federației Ruse (AISFR), Fond. 1276. Inv.20, ds. 36, P. 46-69; Fond. 1276, Inv. 5.

Acest dosar consta în faptul că la 10 decembrie 1908, la ședința 30, a primei sesiuni a Dumei de Stat de legislatura a treia a Imperiului rus, deputatul de la gubernia Basarabia Purișkevici l-a învinuit pe Directorul Cancelariei Gubernatorului general al Împăratului Rusiei în Caucaz, în funcție de Hofmeister al Înaltei Curți, Consilierul de Stat Peterson, în afaceri intenționat dăunătoare pentru visteria statului. În legătură cu gravitatea învinuirii care i-au fost aduse în condițiile publicității naționale, el a considerat că bunul său nume poate fi restabilit numai pe calea unei judecăți publice și l-a învinuit pe Purișkevici în calomniere. În legătură cu faptul că deputații Dumei de Stat ca și membrii Consiliului de Stat și înalții demnitari de stat pentru crimele comise în timpul îndeplinirii obligațiunilor de serviciu puteau fi trași la răspundere numai cu Înaltul acord al Împăratului. De aceia Peterson a adresat o plângere pe Înaltul nume al Suveranului, în legătură cu tragerea la răspundere penală a lui Purișkevici pentru calomniere.

În prealabil acest caz a fost examinat de Primul Departament al Consiliului de Stat.

La 8 iulie 1909 Consiliul de Miniștri a examinat acest caz. A fost menționat că odată ce plângerile pe deputații Dumei de Stat sunt transmise în judecată numai cu Înaltul acord al Împăratului, de aceia este necesar de nu permis mișcarea acelor dosare a căror soluționare pe cale judiciară este problematică. Printre altele și învinuirea de calomniere înaintată de Peterson, către Purișkevici, este slab fundamentată. Este de așteptat, că din lipsa în prezentul dosar al componentului delict, ca Primul Departament al Consiliului de Stat să înceteze urmărirea penală a lui Purișkevici, sau să fie achitat de către Judecătoria Supremă.

 În Consiliul de Miniștri părerile s-au separat, cinci membri ai Consiliului și Gubernatorul general al Împăratului Rusiei în Caucaz s-au pronunțat pentru examinarea cazului conform procedurii stabilite. Dar Președintele (Stolâpin P.A.) și șase membri ai Consiliului de Miniștri au considerat că este mai înțelept de a clasa această cauză penală. Pentru aceasta a fost solicitată permisiunea Împăratului, precum și de ai fi anunțat lui Peterson că Consiliul de Miniștri nu vede nimic condamnabil în activitatea lui de serviciu și împărtășește concluzia Gubernatorului general al Împăratului Rusiei în Caucaz despre serviciul său impecabil.

Pe document este aplicată Rezoluția țarului: ”Sunt de acord cu opinia Președintelui și a acelor 6 membri” (29 octombrie).

Anume considerentele din cazul Peterson, au servit ca temei lui Stolâpin P. A., pentru clasarea cauzei penale de învinuire pentru calomniere  de către Reev, a membrului Dumei de Stat D.P. Gulkin.

În lista Registrelor Speciale ale Consiliului de Miniștri al Imperiului rus, care nu au fost incluse în  publicația pentru anul 1910, este indicat că în Arhiva Istorică de Stat a Federației Ruse (AISFR), Fond. 1276. Inv.20, ds. 46, P. 81-82 se păstrează  REGISTRUL SPECIAL AL CONSILIULUI DE MINILTRI al Imperiului rus nr. 168. din 31 august 1910 pe chestiunea despre tragerea la răspundere penală a membrului Dumei de Stat de la gubernia Basarabia, Gulkin D. P., pentru calomnierea șefului secției poliției rurale din județul Orhei, gubernia Basarabia, Reev”.

În Registrul Special al Consiliului de Miniștri al Imperiului rus, nr. 124. din 15 decembrie 1911, care este publicat, „Despre demersul membrului Dumei de Stat Gololobov despre începerea urmăririi penale pentru calomniere, a membrului aceleiași Dume Cuznețov”, se menționează că deja în trei cazuri despre tragerea la răspundere a membrilor Dumei de Stat, pentru calomniere în discursurile din ședințele plenare ale Dumei, au fost clasate din inițiativa Consiliului de Miniștri, printre care și plângerea de calomniere către membrul Dumei de Stat Gulkin-a șefului secției poliției rurale din județul Orhei, gubernia Basarabia, Reev. Din conținutul Registrului Special menționat, se poate face concluzia că Consiliului de Miniștri din 31 august 1910 a fost de acord cu propunerea lui Stolâpin P. A. că dosarul despre învinuirea de către șeful secției de poliție Reev, a membrului Dumei de Stat Gulkin de calomniere, urmează să fie clasat. Și a această decizie a fost aprobată prin Înalta aprobare de către Împăratul Nicolai II, la 15 septembrie 1910, după cum este menționat în Registrul Special al Consiliului de Miniștri al Imperiului rus, nr. 124. din 15 decembrie 1911.

IV. Comentarii la cauza penală nr. 4167 din 9 august 1910.

Comentariile

lui Gulkin Nicolai Vasilievici, strănepotul lui Gulkin Ivan Petrovici, fratele drept al lui Gulkin D. P., deputat al țăranilor din gubernia Basarabia în Duma a treia de Stat a Imperiului rus, la cauza penală  Nr. 4167 din 9 august 1910 „Despre tragerea la răspundere penală a membrului Dumei de Stat de la gubernia Basarabia, Gulkin D.P., pentru calomnierea șefului secției poliției rurale nr.4, din județul Orhei, gubernia Basarabia, Reev”.

                În Ministerul Afacerilor Interne a Imperiului rus și cu o sută de ani în urmă se străduiau din toate forțele să apere onoarea mundirului, făcând impresia că în Minister se duce o luptă efectivă cu factorii negativi și că la ei totul este normal. Se aduc numai argumente pozitive unilaterale, i-ar la neajunsurile evidente,  care rămân neobservate nu se reacționează.

                Examinarea dosarului lui Gulkin D. P., judecând după materiale, era extrem de unilaterală. Cine au fost audiați în apărarea pozițiilor șefului secției poliției? Starostele evreilor, rabinul confirmat de  stat, mareșalul nobilimii din județul Orhei, șeful sectorului de zemstvă nr. 4, furnizorul de lemne, afacerile căruia puteau merge bine numai având relații bune cu șeful secției poliției rurale. Aproape toate aceste persoane erau funcționari, ca și șeful secției poliției rurale. Și aici se manifesta o solidaritate. De aceia ei cu ușurință declară că ei nu cunosc nimic despre cazurile de estorcare de bani (într-adevăr ei nu au fost prezenți în momentul estorcării banilor), plângeri de la locuitori pe această probleme  funcționarii nu au primit, dar deputatul Gulkin la întâlnirile cu alegătorii, primea aceste plângeri. Probabil că oamenii simpli au pierdut ultima speranță că plângerea pe acțiunile unui cinovnic, adresată altui cinovnic va avea efect. Îndrăznesc să presupun, că evreii nu se plângeau pe șefii locali deoarece ei locuiau practic în rezervații, deoarece față de ei acționa limita domiciliului stabil al evreilor. Dar aceasta era un lucru oribil care îi transformau pe evrei în niște exilați fără drepturi. (Limita domiciliului stabil al evreilor (certa evreiscoi osedlosti) – a acționat în Imperiul rus din anul 1791 până în anul 1917. Conform legilor rusești din acea perioadă, evreii negustori şi mici întreprinzători aveau dreptul să locuiască numai în orașe şi târgușoare unde își aveau viza de reședință, neavând dreptul de a se deplasa dintr-o localitate în alta. D.P. Gulkin a fost unul din cei 166 deputați ai Dumei a treia de Stat care au semnat inițiativa legislativă despre anularea limitării evreilor în dreptul de ași alege și a trece dintr-un loc în altul – A. G.).

                Un detaliu interesant din materialele cauzei penale atrage atenția. După afirmația anchetatorilor o grupă de evrei l-a condamnat la moarte pe Reev pentru fidelitatea sa față de datoria de serviciu. La ce nivel de disperare terbia să-i aduci pe acești oameni, practic lipsiți de drepturi, ca ei să ajungă la așa ceva?

Aceasta seamănă cu un ultim strigăt de disperare și un semnal autorităților despre samavolniciile poliției.  De ce au tratat așa de unilateral condamnarea  la moarte a lui Reev, ca o răzbunare pentru ”devotamentul datoriei de serviciu”, cei care au verificat învinuirile aduse lui Reev? De ce nu au văzut și alte cauze? Problema rămâne deschisă. Dar logica cere analiza desfășurării evenimentelor.

Dacă pentru „devotamentul datoriei de serviciu”, șeful secției poliției rurale este condamnat de o grupă de oameni la moarte, atunci predecesorii lui Reev la funcție care nu au primit o așa sentință, înseamnă că nu erau devotați datoriei de serviciu? Atunci trebuie de verificat și activitatea lor. În așa mod abordând problema, cei care au verificat învinuirile aduse lui Reev, și-au întins singuri o capcană juridică și au căzut în ea.

Cei care au anchetat cazul, au luat mărturii numai de la cei care sprijineau  pozițiile lui Reev și nu au luat mărturii de la cei împotriva cărora au fost întreprinse acțiuni de către Reev, despre care a vorbit D. P. Gulkin în discursul său și care în materialele examinării cauzei nu sunt. Pare destul de stranie și atitudinea unilaterală a anchetatorilor la examinarea cauzei. Oare aceasta a fost făcută intenționat? Sau anchetatorii s-au temut să se întâlnească cu oamenii simpli și cu alte opinii?

Selectarea unilaterală a faptelor ca rezultat le-a jucat o festă atât anchetatorilor cât și lui Reev. În final, atât anchetatorii cât și Reev, au fost nevoiți să-și modifice pozițiile, care la finalizarea examinării apare într-un mod mai blând. Și anume ”Reev presupune că totul ce a declarat Gulkin împotriva sa, este rezultatul calomniilor din partea unor evrei … ”. În materialele cauzei nu mai este afirmația lui Reev despre ”calomniere”. Se vede că anchetatorii au înțeles că operarea cu termeni duri, poate duce la destrămarea cauzei.

Dar nu numai aceasta pune la îndoială, în orice caz pentru mine, faptul că D.P. Gulkin în discursul său neîntemeiat a criticat acțiunile șefului secției poliției rurale. Există un moment în caza penală Nr.4167 care indică că nu totul este așa cum au vrut să prezinte anchetatorii. Vedeți la prima pagină a cauzei penale cum este pusă problema:„Despre tragerea la răspundere penală … a lui Gulkin D.P., pentru calomnierea șefului secției poliției rurale … , Reev”. Dar cu ce se finisează cauza penală? În concluzii noi citim: „ … actualul dosar despre învinuirea de către șeful secției de poliție Reev, a membrului Dumei de Stat Gulkin de calomniere, urmează să fie clasat”. După cum spune expresia,se vede diferența în formulări. Nu se mai vorbeștedespre tragerea la răspundere penală, nu se mai vorbește despre responsabilitatea lui D. P. Gulkin. În concluzii se spune că cauza penală, de învinuire de către Reev a lui Gulkin, urmează să fie clasată. În esență, în concluzii se recunoaște că Gulkin D.P. nu a calomniat pe nimeni. Indirect, dar se recunoaște. Altfel ar fi urmat responsabilitatea , după cum se indică în titlul cauzei penale.

                Presupun că Stolâpin P.A., care deținea și funcția de Ministru al Afacerilor interne al Imperiului rus ,vroia să tergiverseze cauza penală despre abuzurile șefului secției poliției rurale, pe de o parte îl amenință pe deputatul Gulkin cu răspundere penală, dar nu îl supune unei sancțiuni, nu recunoaște critica aspră a acțiunilor lui Reev, dar nici nu satisface amorul propriu al șefului secției poliției rurale, nici măcar în măsura așteptată de Reev. Mai mult ca atât, se pare că nu se dorea să fie adus la cunoștința opiniei publice, abuzurile comise de poliție în provincie.

Dar am descoperit încă un aspect, în concluziile cauzei penale. Un aspect puțin vizibil dar care ne spune că ministrul Stolâpin nu prea credea în nevinovăția șefului secției poliției rurale. Iată ce scrie el: „pentru satisfacerea ofensei demnității de serviciu a lui Reev, urmează să se propună gubernatorului Basarabiei, să aducă la cunoștință prin ordinul său, pe poliție, despre aprobarea activității de serviciu a funcționarului poliției, menționat, confirmarea dezinteresului său, dacă pentru aceasta nu vor apărea obstacole din cauza altor fapte ale sale”.

 Pur și simplu te înduioșează acest final: dacă pentru aceasta nu vor apărea obstacole din cauza altor fapte ale sale. Nu, nu-l crede Stolâpin pe șeful poliției rurale, nu-l crede și pentru acesta, transmite gubernatorului Basarabiei să hotărască restabilirea reputației subalternului său, să decidă el și să poarte responsabilitate.

Aceasta ne dovedește încă odată, că critica șefului poliției rurale, în discursul lui D.P. Gulkin, nu a fost fără temei, nu a fost insinuată, dar a fost corectă, ieșită din suferințele oamenilor vitregiți de soartă, istoviți sub jugul abuzurilor poliției din provincie.

02 februarie 2013.

N.V. Gulkin

E greu să nu fii de acord cu concluziile din comentariile lui N.V. Gulkin la cauza penală nr. 4167 din 09. 08. 1910. Dar trebuie de menționat că în afară de învinuiri directe la adresa șefului secției poliției ruraledin județul Orhei, Reev, în prima parte a discursului său la ședința Dumei de Stat din 22 februarie 1910, D. P. Gulkin nu s-a limitat numai la învinuiri generale în adresa poliției, care după expresia sa: „…  poliția rusă nu e bună de nimic și ea doar jefuiește poporul”. El critică Ministerul Afacerilor Interne, politica Guvernului Imperiului rus, acțiunile „Uniunii poporului rus”, dar nu și a Țarului, care a dăruit poporului manifestul din 17 octombrie 1905.

 Dar pentru aceasta el nu putea fi tras la răspundere penală. Conform articolului 14 a regulamentului „Instituirea Dumei de Stat”, deputaților li se acorda libertatea deplină a opiniilor și concluziilor pe problemele examinate. Membrii Dumei de Stat, în afara Dumei, nu puteau fi trași la răspundere penală, civilă sau disciplinară, pentru votarea, sau opiniile și concluziile expuse de ei în perioada exercitării funcției de deputat. Dar având deplina libertate la opinii și concluzii în problemele ce țineau de competența Dumei, membrii Dumei de Stat nu erau absolviți de responsabilitate în cazul calomnierii persoanelor particulare, care se recunoșteau insultate de dezvăluirea împrejurărilor care puteau să afecteze onoarea și bunul lor nume, nici pentru calomnierea persoanelor oficiale prin publicitatea intenționată a circumstanțelor false, cu toate că au fost pronunțate de deputat în discursul rostit de el în Duma de Stat.

                Fostul membru al fracțiunii naționale ruse, dar de acum deputatul independent Gulkin D.P., care a fost promovat în Duma de Stat de Uniunea poporului rus și de Partidul de Centru din gubernia Basarabia, își permitea să critice aspru și autoritățile statului din gubernia Basarabia. El l-a învinuit pe fostul gubernator și pe conducătorii poliției locale, că ei ar fi inițiatorii pogromului evreilor din Chișinău din anul 1903. Amintește despre tragicul incident din decembrie 1907 din satul Dereneovo, județul Orhei, când prin dispoziția gubernatorului Basarabiei a fost introdus un impozit ilegal pentru mazilii (odnodvorții), basarabeni, care refuzau să-l plătească și în rezultatul acțiunii funcționarilor poliției locale, sau tras focuri de armă asupra locuitorilor pașnici. Patru persoane au fost omorâte, i-ar cinci au fost rănite. (Mai detaliat puteți afla din articolul „Masacrul din satul Dereneu” – A. G.).

                D.P. Gulkin și-a permis să critice numerosul clan al moșierilor Krupenski, care controlau întreaga Basarabie și Partidul de Centru din gubernia Basarabia. În alt discurs al său D.P. Gulkin a spus: „… la noi în Basarabia sunt 16 alde Krupenski care țin Basarabia ca într-o menghină; ei conduc zemstva, ei conduc școala. Eu nu am, până la o distanță de 20 de kilometri, nici spital, nici medic, nici școală în localitate, fiindcă acolo… conduc Basarabia domnii Krupenski.” (Sesiunea 3, ședința 112 din 18 mai 1910).

                Cele mai prestigioase ziare din Imperiul rus, inclusiv și ziarul „Rossia”, publicau integral discursurile deputaților la ședințele plenare ale Dumei de Stat. Așa că locuitorii Basarabiei puteau să facă cunoștință cu discursurile deputatului țăranilor din Basarabia, D.P. Gulkin. Dar membrii clanului moșierilor Krupenski, când l-au promovat în Duma de Stat pe acest țăran înțelept și orator talentat, voiau să-l folosească în lupta împotriva social-democraților, cadeților, celor din partidul muncii și altor forțe progresiste. Ei nici nu puteau presupune că țăranul Gulkin D.P. va ieși de sub controlul lor și va fi ostil intereselor lor. De aceia ei au hotărât să scape de prezența în Duma de Stat, a acestui țăran-deputat al țăranilor din gubernia Basarabia , care ieșise de sub controlul lor și în locul lui să aleagă un alt deputat, care să fie mai ascultător.

Probabil că Reev, care deținea funcția de șef al secției de poliție rurală nr. 4 din județului Orhei, luând cunoștință de discursul lui Gulkin, care la 8 martie 1910 s-a adresat procurorului Tribunalului regional Chișinău cu o cerere, în care, afirma că toate cele spuse de D.P. Gulkin despre el, Reev, sunt niște neadevăruri absolute, și a cerut ca el să fie tras la răspundere pentru calomniere, a acționat cu știrea sau la indicația autorităților locale din gubernie și al membrilor clanului moșierilor Krupenski, și în primul rând a lui P.N. Krupenski,16 liderul celor șapte deputați basarabeni reacționari, unul din liderii fracțiunii naționale ruse în Duma a treia de Stat și a fratelui său A.N. Krupenski,17 mareșal al nobilimii din gubernia Basarabia. Tragerea lui D.P. Gulkin la răspundere penală, însemna lipsirea sa de mandatul de deputat și alegerea în locul său a unui nou deputat al țăranilor din Basarabia, protejat și marionetă al clanului moșierilor Krupenski.

Urmează de menționat că influența clanului moșierilor Krupenski în gubernia Basarabia era foarte mare, chiar și vestitul V.M. Purișkevici, deputat în a doua și a treia Dumă de Stat de la gubernia Basarabia, președintele ”Uniunii lui Mihail Arhanghelul”, din cauza unui conflict cu P.N. Krupenski, nu a riscat să-și înainteze candidatura pentru alegerile pentru  Duma a patra, din partea Basarabiei, de teamă că nu va fi ales, dar a fost ales de la gubernia Kursk. (Pentru aceasta V.M. Purișkevici și-a cumpărat o moșie în gubernia Kursk).

Pe unii îi deranjează faptul că drepturile moldovenilor din gubernia Basarabia în Duma de Stat a

Imperiului rus, inclusiv și la școală primară în limba maternă, au fost apărate, nu de un moldovean, dar de un om rus de naționalitate.(În Duma a treia de Stat de la gubernia Basarabia erau și doi deputați, moldoveni de naționalitate: preotul Ghepețki N. E., din județul Akkerman(Cetatea Albă) și Soltuz N. M. , primar al orașului Soroca. Ambii au vorbit și au votat împotriva propunerii lui Gulkin D. P. de a acorda moldovenilor din Basarabia dreptul la școală primară în limba maternă. Contele Uvarov A.A, rus după naționalitate, deputat de la gubernia Saratov, și care a susținut propunerea lui Gulkin D. P., a spus despre preotul Ghepețki, care s-a pronunțat împotriva poporului său: „ … el cu adevărat face parte din acei oameni care mai ieri erau moldoveni iar astăzi sunt mai ruși de cât noi rușii prin naștere” – A. G.).

Vreau să-i consolez. După decesul soției sale D.P. Gulkin întâlnește ultima sa dragoste. Este moldoveanca Mărioara Druță (Dascăl) din satul Inești, cu treizeci de ani mai tânără ca el, cu care a oficiat o căsătoriei religioasă. Ei au avut patru feciori, care au purtat familia mamei, au fost educați ca moldoveni, în religia ortodoxă oficială. De la feciori ei au 27 de nepoți și 36 de strănepoți care se consideră moldoveni (români) și care cu sfințenie păstrează memoria vestitului lor bunic și străbunic.

                D.P. Gulkin nu numai că a apărat demnitatea și drepturile moldovenilor în Duma imperială rusă, el s–a contopit cu poporul în mijlocul căruia a trăit toată viața și pe care l–a iubit ca pe poporul său.

Editarea discursurilor lui D.P. Gulkin în a treia Dumă de Stat a Imperiului Rus, le va ajuta iubitorilor istoriei plaiului natal să cunoască și să înțeleagă mai bine istoria Moldovei dintre Prut și Nistru de la începutul secolului XX, sub regimul țarist. De asemenea le v-a fi util și cercetătorilor istoriei noastre naționale.

ANEXĂ

1. Stolâpin Piotr Arcadievici (1862–1911), om de stat al Imperiului rus. Gubernator al guberniei Grodno (1902 – 1903) și al guberniei Saratov (1903 – 1906). În aprilie 1906 este numit Ministru al afacerilor Interne al Imperiului rus. La scurt timp este dizolvat guvernul și este numit Președinte al Consiliului de Miniștri, păstrând după sine portofoliul de Ministru al Afacerilor Interne. A jucat un rol important la înăbușirea revoluției din anii 1905 – 1907. A înfăptuit reforma agrară, care prevedea introducerea proprietății private a țăranilor asupra pământului. Introducerea tribunalelor de…..

au înăsprit pedeapsa pentru crimele grave. A limitat autonomia Marelui Ducat al Finlandei. A modificat legislația electorală.

La viața lui P.A. Stolâpin au fost întreprinse 11 atentate. La 5 (18) septembrie 1911 este rănit mortal în Kiev, peste câteva zile a decedat.

2. Gheghecikori Evghenii Petrovici (1981–1954), deputat în Duma a treia de Stat a Imperiului rus, de la gubernia Kutaisi. Unul din liderii fracțiunii social–democrate. Menșevic. Provine dintr–o familie de nobili gruzini. A absolvit facultatea de drept a Universității di Moscova. În discursurile din 12 noiembrie 1910 și  din 4 februarie 1911 susține propunerea lui Gulkin D.P. de a acorda dreptul moldovenilor din Basarabia la școală primară în limba maternă. Fiind un luptător activ pentru drepturile minorităților naționale din Imperiul rus, el primea zeci de scrisori de la reprezentanții intelectualității moldovenilor din Basarabia, care îl rugau să apere dreptul moldovenilor din Basarabia la școală primară națională. Când la 12 noiembrie 1910, moldoveanul, preotul Nicolae Ghepețki în discursul său din Dumă s–a pronunțat împotriva propunerii lui Gulkin, Gheghecikori l–a numit pe preotul Ghepețki-trădător al intereselor propriului popor, i–ar pe rusul, ortodox de rit vechi din Telenești, Gulkin D.P., care a apărat interesele limbii moldovenilor, că este adevăratul reprezentant al națiunii moldovenilor. Despre acest incident din Dumă, dintre E.P. Gheghecikori și preotul Nicolae Ghepețki, a scris toată presa din Imperiul rus și regatul România, precum și în toate ziarele de limbă română din Transilvania, care era parte componentă a Imperiului Austro-Ungar.

În noiembrie 1917 este Președinte al Guvernului de coaliție din Transcaucazia. În noiembrie 1918 este Ministru al afacerilor externe, iar în 1921 Ministru al justiției în Guvernul Gruziei. În 1921 a emigrat în Franța. În literatura sovietică este caracterizat ca un dușman aprig al Puterii Sovietice. În anii 1953–1954 este Președinte al Republicii Democrate Gruzine din emigrație. La începutul anilor 50 ai sec. XX Ministerul Securității de Stat al URSS pregătea răpirea și transportarea la Moscova a lui E.P. Gheghecikori. După cum relatează Sudoplatov P.A., inițiativa petrecerii acestei operații venea de la generalul Ruhadze, conducătorul securității gruzine, cu aprobarea personală a lui I.V. Stalin.

E.P. Gheghecikori era unchi al Ninei Teimurazovna Beria (Gheghecikori), soția lui L.P. Beria.

 A decedat la 5 iunie 1954 la Paris, unde este înmormântat.

3. Savl–numele evreiesc al apostolului Pavel până la trecerea la creștinism. Este forma elenizată a numelui Saul. Apostolul Pavel nu a făcut parte din cei Doisprezece apostoli. În tinerețe a participat la prigonirea creștinilor. Experiența retrăită de Pavel la întâlnirea cu Isus Hristos care a înviat, l-a dus la convertirea la creștinism și a fost motivul pentru misiunea apostolică. Apostolul Pavel a creat numeroase comunități creștine pe peninsulele Asia Mică și Balcanică. Epistolele apostolului Pavel comunităților și unor persoane aparte constituie o parte însemnată a Noului Testament și sunt unele din principalele texte teologice (ru.wikipedia.org).

4. Marcov Nicolai Evgenievici (Marcov doi), (1866–1945), activist politic rus de extrema dreaptă, unul din liderii „sutelor negre”, antisemit radical, Din anul 1910 a fost președinte al consiliului suprem al Uniunii poporului rus, deputat în Duma de Stat de legislatura trei și patru a Imperiului rus de la gubernia Kursk. Participant al mișcării albgardiste. Aflându-se în emigrație  în anii 1921-1927 a fost ales președinte al Consiliului suprem monarhic. A colaborat cu autoritățile Germaniei fasciste. În anii treizeci a publicat în Germania cărți cu caracter antisemit. A încetat din viață în aprilie 1945.

 5. Lvov Nicolai Nicolaevici (1865-1940), deputat în Duma de Stat de legislaturile I, III și IV de la gubernia Saratov. Participant la mișcarea albgardistă.

 6. Pogromul din Chișinău, unul din cele mai cunoscute pogromuri evreiești din Imperiul rus care a avut loc la 6-7 aprilie 1903 în Chișinău, fiind tolerat de autoritățile țariste. În timpul pogromului au fost omorâte 60 persoane, circa 600 persoane rănite și 1/3 din clădiri au fost avariate.

7. Raaben Rudolf Samoilovici(1843-după 1917), activist militar rus. De la 10 iulie1899 până la 4 mai 1903 gubernator al Basarabiei. A fost destituit din funcția ocupată după pogromul evreiesc din Chișinău din anul 1903.

8. AzefEvno (Iona) Fișilevici Azef (Evghenii Filipovici Aziev), (1869-1918), revoluționar rus, provocator, unul din liderii partidului eserilor și în același timp colaborator secret al Departamentului poliției. Ca conducător a organizației militare a partidului eserilor a organizat un șir de acte teroriste, inclusiv asasinatele Marelui Duce Serghei Alexandrovici și al Ministrului afacerilor interne Pleve. Ca agent secret al Departamentului de poliție i-a dat pe mâna poliției pe mulți revoluționari. În anul 1908 a fost demascat ca provocator de V.L. Burțev cu ajutorul lui A.A. Lopuhin. A fost condamnat la moarte de conducerea partidului eserilor, dar a fugit peste hotare, în Germania, unde a decedat în anul 1918.

9. Lopuhin Alexei Alexandrovici (1864, Oriol-1928, Paris), director al Departamentului poliției, consilier de stat. A fost destituit din funcția ocupată, fiind învinuit că nu a asigurat securitatea Marelui Duce Serghei Alexandrovici. A fost numit gubernator al Estlandiei, unde a petrecut o anchetare și a stabilit că poliția luptă împotriva revoluției cu ajutorul pogromiștilor din Uniunea poporului rus. Pe acest caz s-a adresat la Guvern, Duma de Stat și în judecată, dar fără rezultat. Cu concursul lui Lopuhin a fost demascat Azef, pentru ce a fost învinuit de trădare de stat și a fost arestat. A fost condamnat la cinci ani de muncă silnică, care au fost înlocuite de către Senat prin exil. În anul 1911 a fost parțial reabilitat. În 1920 a emigrat în Franța. S-a stins din viață în anul 1928 la Paris.

10. Haruzin Alexei Nicolaevici (1864-1932), etnograf și antropolog rus, demnitar de stat. În anii 1904-1908 a fost gubernator al Basarabiei În anul 1908 este numit director de departament al Ministerului afacerilor interne, din 1911 vice ministru. În 1913 este numit senator. În anii Puterii sovietice a fost arestat în anul 1928 și în 1931. S-a stins în viață în anul 1932 în izolatorul închisorii Butârca.

11. Caravaev Alexandr Lvovici (1855 – 1908). A absolvit Academia Medico–chirurgicală din Sanct Petersburg. Doctor în medicină. La 7 februarie 1907 a fost ales deputat în Duma de Stat de legislatura a doua, de la orașul Ecaterinoslav. Este unul din fondatorii și conducătorii fracțiunii unite a grupei Muncii și fracțiunii Uniunii țăranilor. Se plasa pe poziții moderate. După dizolvarea Dumei de Stat de legislatura a doua, se întoarce la practica de medic din Ecaterinoslav.

                La 4 martie 1908 a fost rănit mortal de către combatanți din „sutele negre”, în cabinetul său , în timpul consultării  bolnavilor. A decedat la 5 martie 1908.

12. Purișkevici Vladimir Mitrofanovici (1879–1920), moșier basarabean, activist politic a Imperiului rus, cu vederi conservatoare de dreapta, monarhist, unul din liderii sutelor negre.

                Bunicul său, preotul Purișkevici Vasile Vasilievici s-a învrednicit de titlul de nobil ereditar. A absolvit facultatea de filologie și istorie a Universității Novorosiisc (din Odessa).

În anul 1895 este ales deputat în zemstva județeană, i–ar în anii 1897–1904 este președinte al administrației zemstvei județului Akkerman. În anii 1904–1907 este colaborator în aparatul Ministerului Afacerilor Interne al Imperiului rus.

Este unul din liderii organizației monarhiste „Uniunea Poporului rus”, i–ar după sciziunea el fondează „Uniunea lui Mihail Arhanghelul”. A fost ales deputat de la gubernia Basarabia în Dumele de Stat a doua și a treia, i–ar în a patra de la gubernia Kursk. A fost membru al fracțiunii de dreapta. Manifestările sale insultătoare și cu caracter huliganic în timpul ședințelor în plen ale Dumei de Stat, de la care era exclus pentru câteva ședințe, i–au adus o faimă largă în toată Rusia A fost un fructuos poet–diletant, autor în special al versurilor satirice pe teme politice actuale. A participat la asasinarea lui Grigorie Rasputin.

În anii primului război mondial este șef al unui tren sanitar, organizat de el. Are o atitudine ostilă față de Guvernul Provizoriu, participă la crearea în ilegalitate a formațiunilor militarizate monarhiste.

După lovitura de stat bolșevică din octombrie 1917, se retrage în ilegalitate și organizează un complot împotriva Puterii sovietice. Este arestat și condamnat, dar peste puțin timp este amnistiat. Pleacă în sudul Rusiei europene, participă la organizarea propagandei în sprijinul mișcării albgardiste. Editează ziarul „sutelor negre ”, „Blagovest”. Se îmbolnăvește de tifos și decedează la Novorossiisc în anul 1920.

                În anul 1908, la o ședință în plen a Dumei de Stat, în timpul discursului deputatului de la gubernia Basarabia Purișkevici V. M. unul din deputații de stânga a strigat din sală: „Ei moldoveanu-le”, la care Purişkevici a răspuns: „Sunt un rus veritabil, nu am nici o picătură de sânge moldovenesc”.

                În discursul său de la ședința plenară a Dumei de Stat din 18 noiembrie 1909, D.P. Gulkin, deputatul țăranilor din gubernia Basarabia a vorbit despre evenimentele sângeroase din satul Dereneovo (Dereneu) din județul Orhei, din 15 decembrie 1907, când din ordinul șefului  sectorului nr. 4 și a șefului secției poliției rurale străjerii au deschis focul asupra locuitorilor pașnici. Ca rezultat au fost omorâți patru moldoveni și răniți cinci. Învinuind „sutele negre ” de implicare în aceste evenimente sângeroase, D.P. Gulkin a menționat: „Eu cred că aici nu miroase a străjer, aici miroase a ceva mai de sus, și membrul Dumei de Stat Purișkevici nu ne–a spus despre aceasta, pentru că aceasta este fapta lui și a tovarășilor săi. Și de ce ne–ar împărtăși el nouă, când el, anul trecut, de la această tribună, s–a dezis de moldoveni, iar el este ales de către moldoveni, el a spus că nu are nici o picătură de sânge moldovenesc, însă el singur nu știe ce fel de sânge are, și dacă s–r duce la spitalul din Costiujeni, (Spital pentru boli psihice din suburbia or. Chișinău–n. a.), acolo i–ar determina ce sânge are.

                În discursul său de la ședința plenară a Dumei de Stat, Purișkevici s–a pronunțat împotriva propunerii lui D.P. Gulkin de a fi acordat moldovenilor dreptul la școală primară în limba maternă. În bătaie de joc el a spus că dacă și moldovenilor din Basarabia li se va da acest drept, atunci trebuie de dat acest drept și încă la 36 naționalități, le–a numit pe toate, printre ele numind și câteva inexistente.

Propunerea lui Purișkevici era o bătaie de joc nu numai față de moldoveni dar și față de alți alogeni, dar după expresia liderului partidului cadeților Miliucov P. N.: „… având în vedere acea intenție cu care a fost făcută și pe care, din punctul nostru de vedere, o considerăm o insultă la adresa Dumei de Stat …”.

13. Fedosiu Mihail Egorovici (1852–1918), moșier basarabean. A absolvit cursul complet de știință a Universității Novorosiisc. În anul 1878 este ales judecător de pace. În anii 1992–1998 este șeful sectorului de zemstvă nr. 4 din județul Orhei. Este judecător de pace în anii 1902–1917. În anii 1905–1908 este mareșal al nobilimii din gubernia Basarabia. Este mareșal al nobilimii din județul Orhei în anii1909–1917. A fost adept al blocului moldovenesc.

14. Peterson Nicolai Leonidovici (1866–1920), demnitar de stat în Imperiului rus. Descendent dintr-o familie de moșieri din gubernia Kostroma. A studiat la facultățile de drept la Universitățile din Sanct Petersburg și Kazan. În anul 1892 este angajat în serviciu la cancelaria Consiliului de Miniștri. În anul 1903 este numit ajutor al stats-secretarului Consiliului de Stat. În anii 1905–1913 a fost director al cancelariei, iar în anii 1913–1915 ajutor pe problemele civile al Gubernatorului general al Împăratului în Caucaz. În anul 1915 este numit senator. În timpul războiului civil a participat la mișcarea albgardistă. În martie 1920 este evacuat din Novorosiisc pe insula Lemnos, unde a decedat în același an.

15. Belețkii Stepan Petrovici (1973–1918),demnitar de stat în Imperiului rus. A studiat la facultatea de drept a Universității din Kiev. În anul 1907 este numit vice–gubernator al guberniei Samara. În 1909 este vice-director, director interimar, iar din 1912 director al Departamentului poliție al Ministerului Afacerilor Interne al Imperiului rus. În 1914 este numit senator. În anii 1915–1916 este vice-ministru al Afacerilor Interne al Imperiului rus. În februarie–martie 1916 este General gubernator la Irkutsk. Este împușcat de bolșevici în anul 1918.

16. Krupenski Pavel Nicolaevici (1863-1939), moșier basarabean, activist politic al Imperiului rus. Provenea din numerosul clan al moșierilor basarabeni Krupenski. Membrii clanului dețineau funcții importante în gubernia Basarabia, precum și la curtea imperială. În adunarea nobilimii a guberniei Basarabia ei aveau 52 de voturi. Era fecior al mareșalului nobilimii din gubernie, Krupenski Nicolai Matveevici. Frații Mihail și Alexandru în diferite perioade au deținut funcția de mareșali ai nobilimii din gubernie, i–ar Anatolii și Vasile au fost diplomați. O ramură a clanului moșierilor Krupenski locuiau în România. După absolvirea școlii militare de cavalerie este în serviciul militar activ în regimentul de husari de gardă Grodno. În anul 1897 în grad de colonel de gardă demisionează. Este ales deputat în zemstvele județului Hotin și guberniei Basarabia. Este mareșal al nobilimii din județul Hotin în anii 1899 – 1910. În anul1905 organizează partidul de Centru al guberniei Basarabia, de orientare monarhistă, clerical-ortodoxă.

Este ales deputat de la moșierii din Basarabia în Duma de Stat de legislatura a doua, a treia și a patra.

Este unul din organizatorii și conducătorii Clubului național politic din toată Rusia. Este unul din liderii fracțiunii moderaților de dreapta din Duma a treia. Care de la sesiunea a treia după unificarea cu grupul naționaliștilor, devine fracțiunea naționaliștilor. S–a pronunțat împotriva propunerii lui D. P. Gulkin de a fi acordat moldovenilor dreptul la școală primară în limba maternă. Anume P.N. Krupenski despre сare se spunea că are sânge moldovenesc, a fost cel care i–a mobilizat pe deputații de dreapta și naționaliști, care la 12 noiembrie 1910 au respins modificarea lui Gulkin cu majoritatea voturilor. Împotrivă au votat-141 deputați; iar pentru-125 deputați.

În Duma a patra este liderul fracțiunii de centru . Este unul din organizatorii și conducătorii Blocului progresist. Dar în același timp informa guvernul despre dispozițiile din grupurile parlamentare, pentru care primea bani din fondul secret al guvernului. În martie 1917 când legăturile sale secrete cu fosta guvernare sunt făcute publice, își depune mandatul de deputat. Din toamna anului 1917 se află în emigrație. A decedat în anul 1939 .

17. Krupenski Alexandr Nicolaevici (1861 – 1939), mare moșier basarabean, mareșal al nobilimii din gubernia Basarabia în 1908–1912, activist al emigrației ruse. Frate cu P.N. Krupenski care a fost deputat în Duma de Stat a Imperiului rus. A absolvit facultatea de științe a Universității din Kiev. A fost magistrat de pace în județele Hotin, Soroca și Chișinău în anii 1887–1915. În 1892–1895 a fost șef al sectorului de zemstvă în județul Hotin. A fost ales, mareșal al nobilimii din gubernia Basarabia în 1908 și în 1911. În 1912 și–a depus împuternicirile înainte de termin. A primit titlul de Hofmeister al Curții imperiale în 1912.

Din 1919 este în emigrație în Franța. A fost lider al Partidului monarhist rus. În anul 1927 a fost ales președinte al Consiliului Suprem monarhic. A fost ostil unirii Basarabiei cu România și la Conferința de pace de la Paris a încercat să influențeze ca țările occidentale să nu recunoască Unirea.

 A fost căsătorit cu sora ministrului învățământului din Imperiul rus L.A. Casso. A decedat în anul 1939 la Paris.

LITERATURA

Государственная Дума. Третий созыв. Стенографические отчеты 1908 г. Сессия первая. Часть третья. Заседания 61-98 (с 7 марта по 28 июня 1908 г.). Санкт-Петербург. Государственная типография. 1908 г.

Государственная Дума. Третий созыв. Стенографические отчёты 1910 г. Сессия третья. Часть вторая. Заседания 33-64 (с 20 января по 6 марта 1910 г.). Санкт-Петербург. Государственная типография. 1910 г.

Гросу А.К. «Молдавский великоросс. Бессарабский феномен в Государственной Думе Российской империи». Кишинёв 2011 г.

Andrei Grosu „Lipoveanul. Un fenomen basarabean in Duma de Stat a Imperiului rus”. Chișinău. 2013.

„Ioan Pelivan istoric al mișcării de eliberare naţională din Basarabia.” Sub red. lui Ion Constantin, Ion Negrei și Gheorghe Negru. București. 2012.

P. Cazacu “Moldova dintre Prut şi Nistru 1812-1918”. Cişinău, 1992.

N. Iorga „Neamul românesc în Basarabia”. Bucureşti, 1997.

Pan Halippa „Publicistica”. Cişinău, 2001.

Седова А. Я. «Октябрический режим». Том 1, Москва 2018.

Особые журналы Совета Министров Российской империи. 1909-1917 гг. (Электронная библиотека исторических документов).

Andrei Grosu, istoric, Chișinău.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

O INIMĂ MARE DE ROMÂN:DOMNUL ALEXEI PALUȚĂ

https://voceabasarabiei.md/emisiuni-radio/item/21360-forum-cu-leonid-smolnitchi-07-07-2021-invitat-alexei-paluta?fbclid=IwAR2bhWF8dGbkxfOd26dgwfa0549RZ2CL2ukWx3omdSyCJOo7M-Z0jltIIXc

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

SEMNIFICAȚIA ZILEI DE 28 IUNIE 1940 PENTRU BASARABIA

CLUBUL ISTORICILOR:

În ziua de 28 iunie 2021 la Biblioteca Centrală„Hasdeu” a avut loc ședința ordinară a Clubului Istoricilor pentru luna iunie. Subiectul ședinței a fost„Semnificația zilei de 28 iunie 1940 în istoria Basarabiei”.Președintele Clubului Istoricilor Alexandru Moraru, aflându-se și pe post de moderator a prezentat ordinea de zi și pe cei 3 invitați speciali în persoana profesorului universitar, dr. hab. Anatol Petrencu, profesorului dr. Ion Negrei și colonelului în retragere, publicist Alexandru Ganenco.

După o scurtă întroducere, moderatorul a solicitat publicului prezent în Sala cu Coloane un minut de reculegere în memoria tuturor celor care au avut de suferit de pe urma ocupației sovietice a Basarabiei, a deportărilor și foametei organizate de aceștea.

Ulterior, ședința a continuat cu comunicările prezentate la subiectul nominalizat de personalitățile menționate, fiind ascultate cu atenție de către public. Apropo de public, în rândul acestuia se putea observa personalități marcante ale culturii noastre naționale: cunoscutul scriitor Tudor Țopa, cunoscuta scriitoare și publicistă Mihaela Perciun, scriitorul și publicistul Grigore Grigorescu, istoricul Andrei Grosu, istoricul militar Sergiu Munteanu, distinsa ziaristă Nadejda Roșcovanu( tot dânsa și autoare a pozelor anexate mai jos, fapt pentru care-i mulțumim), cunoscutul ziarist și publicist Gheorghe Mârzencu, poeta și publicista Diana Sava Dărănuță și alții.

Ultimii doi menționați au luat și cuvântul, primul- despre cercetările domniei sale și atrocitățile sovietice  în raionul Strășeni, iar doamna Dărănuță a recitat o poezie   emoționantă  proprie despre deportările staliniste în Siberia.

În continuare urmăriți pozele de la acest eveniment:

Alexandru Moraru, șef serviciu BC

Поделиться ссылкой:

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

PRIMUL VAL AL DEPORTĂRILOR SOVIETICE, 1941: cazul familiei Moraru

https://voceabasarabiei.md/emisiuni-radio/item/21342-pulsul-basarabiei-alexandru-moraru-despre-primul-val-de-deportari?fbclid=IwAR1wySBtT27tsENI3J074EwbtU_5hRIqRrilv6so8llHk_nmOXI91wLP4L4

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Masa Rotundă: Mareșalul Antonescu – erou și martir al neamului românesc

Comemorarea Mareșalului Antonescu la Chișinău- 2021

La 2 iunie 2021 în incinta Centrului Academic Internațional„Mihai Eminescu” a fost organizată o „Masă Rotundă” dedicată comemorării Marelui Bărbat al Neamului Românesc-Ion Antonescu

Au participat și luat cuvânt, profesorul universitar, dr. hab. Anatol Petrencu, istoricul-arhivist și publicist Alexandru Moraru, șef serviciu la Biblioteca Centrală a BM „B.P.Hasdeu”, profesoara de istorie, scriitoarea Veronica Pârlea Conovali și scriitorul Ștefan Sofronovici, pe post de moderator, organizator al evenimentului și colaborator al Centrului. Urmăriți câteva imagini de la evenimentul respectiv:

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

LA MULȚI ANI DISTINSE PROFESOR GICĂ MANOLE!

Astăzi, 22 aprilie 2021 sărbătorim Ziua de Naștere a unui din puținii istorici-luptători neînfricați pentru triumful adevărului istoric. Patriot-model, Om de excepție, cercetător neobosit, pentru care Măria Sa Adevărul este călăuză pentru întreaga viață.

Autor și coautor a zeci și zeci de volume de carte istorică, Domnul Gică Manole ne cucerește prin argumentele și sursele indiscutabile aduse cititorului, prin felul Domniei sale de a scrie, accesibil și pe înțelesul tuturora, prin dragostea sa pentru Neam și Țară, pentru tot ce este românesc. Câtă dragoste de România și români trebuie să ai, ca în propria curte să ridici un minunat bust unui Mare bărbat al Neamului Românesc, Mareșalului Ion Antonescu? Cât respect și neînfricare trebuie să ai, pentru această titanică personalitate, acum, când lumea este pe dos, când țara este condusă de cei, care o urăsc și storc din ea, tot ce se mai poate stoarce?

LA MULȚI ANI FERICIȚI DISTINSE DOMNULE PROFESOR!

SĂNĂTATE, INSPIRAȚIE, SUCCESE ȘI MULTE BUCURII!

Cu respect, recunoștință, colegul Dvs. de breaslă din Basarabia, Alexandru Moraru

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu